Fondurile sau donațiile restricționate, în care un donator specifică modul în care va fi folosită donația sa, pot fi un mare avantaj pentru organizațiile caritabile, dar pot fi și problematice.
Donațiile restricționate pot fi folosite doar pentru scopul desemnat de donator, în timp ce donațiile nerestricționate pot fi folosite de către organizația caritabilă oriunde dorește.
De exemplu, un donator dorește să doteze o clădire din campusul universității sale la perpetuitate. O donație restricționată funcționează bine pentru a realiza acest scop. Pe de altă parte, organizațiile de caritate își petrec cea mai mare parte a timpului de strângere de fonduri pentru a procura donații nerestricționate pe care le pot folosi la nevoie. Fondurile nerestricționate permit o flexibilitate maximă pentru organizațiile de caritate.
De ce unii donatori preferă fondurile restricționate și organizațiile de caritate nu
Mulți donatori, în special cei care doresc să stabilească o moștenire, doresc să își restrângă donațiile la un anumit scop care le este aproape de inimă. Aceste donații restricționate au loc adesea în timpul vieții donatorului sau ca parte a unui legat care va avea loc după decesul donatorului.
Aceste donații au caracteristici specifice.
De exemplu, numai donatorul poate desemna modul în care vor fi utilizați banii. Aceste donații restricționate sunt uneori solicitate de către organizația caritabilă, cum ar fi strângerea de fonduri pentru o nouă clădire. Dar multe dintre ele nu sunt solicitate și rezultă din dorința donatorului de a restricționa donația la un anumit scop. Un exemplu ar putea fi un donator care înființează o bursă în onoarea unei persoane decedate.
În cazul unui dar restricționat nesolicitat, organizația de caritate are opțiunea de a-l respinge dacă organizația consideră că acceptarea ar cauza o sarcină nejustificată pentru organizație sau dacă scopul donației nu se aliniază cu misiunea acesteia.
De asemenea, donațiile restricționate sunt aproape întotdeauna permanente, deși restricția poate fi desemnată pentru o anumită perioadă de timp, mai degrabă decât în perpetuitate. În cazuri rare, o organizație de caritate ar putea cere donatorului inițial să reorienteze donația restricționată dacă organizația de caritate are nevoie disperată de acei bani pentru altceva.
Donațiile nerestricționate, pe de altă parte, pot fi folosite de către organizația de caritate în orice scop. Majoritatea donațiilor sunt nerestricționate. Un exemplu este atunci când donăm pentru o campanie caritabilă de strângere de fonduri ca urmare a unei solicitări prin corespondență directă sau a unui apel prin e-mail.
Inclusiv dacă campania pare să ceară o donație pentru un motiv specific, cum ar fi un dezastru natural, darul nu este restricționat pentru acel scop, cu excepția cazului în care organizația caritabilă declară în mod explicit acest lucru în solicitarea sa. Organizațiile de caritate își clarifică adesea politicile de restricționare a donațiilor pe site-urile lor.
Majoritatea organizațiilor de caritate salută donatorii care doresc să își restricționeze donațiile, iar dorința de a accepta donații restricționate poate stimula unii donatori să doneze și să facă aceste donații mai mari.
Cu toate acestea, în general, organizațiile de caritate preferă donațiile nerestricționate, deoarece astfel pot direcționa aceste fonduri acolo unde este cea mai mare nevoie de ele. Organizațiile de caritate caută un echilibru între donațiile restricționate și cele nerestricționate, cu majoritatea în categoria celor nerestricționate. O astfel de alocare asigură capacitatea de a atrage donatori importanți și oferă în același timp un maxim de flexibilitate și lichiditate pentru finanțele lor.
În cazul în care donațiile restricționate funcționează bine sunt scopuri cum ar fi finanțarea funcționării unei clădiri în permanență sau finanțarea unui program de burse pentru anumite tipuri de studenți. Donațiile restricționate devin adesea parte din dotarea unei organizații, ceea ce poate ajuta la susținerea organizației și la asigurarea unui viitor sănătos.
Când și cum să eliberezi sau să redirecționezi fondurile restricționate
Donațiile restricționate pot reprezenta o problemă mulți ani după aceea, dacă scopul inițial nu mai este relevant sau nu a ajuns niciodată să se materializeze. În aceste cazuri, un fond restricționat poate fi învechit și poate crea probleme financiare pentru organizația de caritate. Ar putea fi mai bine folosiți banii într-un alt mod?
De exemplu, ce se întâmplă dacă scopul inițial al unui fond restricționat devine depășit sau nu mai este în concordanță cu misiunea organizației nonprofit?
Prima măsură de acțiune în eliberarea sau reconfigurarea fondurilor restricționate ar trebui să fie notificarea și negocierea cu donatorul sau donatorii inițiali. Dar uneori acest lucru este imposibil, mai ales dacă fondul este foarte vechi sau dacă donatorul inițial a decedat. În cazul în care consimțământul donatorului nu este posibil, există un remediu în legile care guvernează donațiile caritabile.
Ellis Carter, avocat și autor al Blogului Charity Lawyer, explică faptul că statele guvernează restricționarea donațiilor.Fiecare stat folosește o lege primară care guvernează cheltuielile activelor caritabile, cunoscută sub numele de Uniform Prudent Management of Institutional funds Act (UPMIFA). Această lege guvernează eliberarea fondurilor restricționate sau modificarea acestora.
Carter remarcă faptul că UPMIFA intră în joc doar atunci când un donator nu și-a exprimat o intenție clară cu privire la donația restricționată. Cu toate acestea, ștacheta pentru exprimarea acestei intenții este relativ scăzută. Carter spune: „De exemplu, conform comentariilor la UPMIFA, un e-mail, o notă notată și decupată de pe cec, o declarație în partea de memo a cecului sau chiar limbajul solicitării în sine poate servi ca parte a unui instrument de donație care va anula termenii UPMIFA.”
UPMIFA prevede, de asemenea, un proces de modificare sau de încetare a unei restricții atunci când restricția respectivă devine depășită, inutilă sau nefuncțională. Atunci, organizația caritabilă poate solicita o eliberare din partea donatorului inițial sau poate cere instanței să facă acest lucru.
În cazul fondurilor vechi de 25 de ani sau mai mult și cu o valoare mai mică de 25.000 de dolari, UPMIFA specifică faptul că organizația caritabilă, în loc să se adreseze instanței, poate notifica procurorul general al statului. După 60 de zile, dacă procurorul general nu se opune, restricția poate fi eliberată.
The Bottom Line
Deși necesitatea de a schimba o donație restricționată în una nerestricționată este extrem de rară, aceasta se întâmplă. La urma urmei, dacă organizația dvs. caritabilă primește donații restricționate de zeci de ani (în special în cazul programelor de donații planificate), este probabil ca, în cele din urmă, unul dintre aceste scopuri să fi expirat sau să se fi schimbat semnificativ. Când se întâmplă acest lucru, este bine de știut că organizația dvs. poate avea câteva opțiuni viabile.