Populațiile cu risc ridicat
Identificarea grupurilor de populație susceptibile și a factorilor de risc semnificativi este crucială în planificarea strategiilor de prevenire.14 Studiile efectuate atât în țările industrializate, cât și în cele în curs de dezvoltare, au descoperit factori de risc similari, inclusiv vârstele extreme, veniturile scăzute, lipsa de educație, șomajul, familiile numeroase, familiile monoparentale, analfabetismul, educația maternă scăzută, condițiile de trai inferioare standardelor, faptul de a nu deține o locuință, de a nu avea un telefon și supraaglomerarea.15-17 Prevenirea ar trebui să vizeze modificarea acestor factori de risc și să vizeze aceste populații vulnerabile.5,15,16,18,19
În ceea ce privește vârsta ca factor de risc, sugarii și copiii mai mici de 4 ani suferă un număr disproporționat de mare de arsuri.18,20-22 Raportul anual al National Burn Repository din 2015 relevă faptul că cea mai frecventă cauză a leziunilor prin arsuri la copiii sub 5 ani este arsura.23 În Statele Unite, incendiile și arsurile au fost a treia cauză principală de deces prin rănire neintenționată în 2006 la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 9 ani.6 Incidența arsurilor scade la vârsta de 4 ani și începe să crească din nou după vârsta de 15 ani, fenomen despre care se crede că se datorează unei expuneri mai mari la pericole, asumării de riscuri și experimentelor, precum și inițierii unui loc de muncă în timpul adolescenței.24 Copiii sunt, de asemenea, expuși riscului de a suferi arsuri intenționate, care reprezintă aproximativ 10% din toate cazurile de abuz.25 Aceste victime au, de obicei, mai puțin de 2 ani, iar cel mai frecvent mecanism de arsură neaccidentală este o arsură prin scaldare în urma scufundării în apă fierbinte.
Persoanele cu vârsta de peste 60 de ani reprezintă, de asemenea, un procent disproporționat mai mare de spitalizări din cauza arsurilor.26,27 Acest lucru este atribuit reacțiilor comportamentale încetinite, dizabilităților mentale și fizice, izolării și dificultăților de accesare a ajutorului. În perioada 2007-2011, adulții în vârstă de peste 65 de ani au avut un risc de peste 2,4 ori mai mare decât populația generală de a muri în incendii. În cazul adulților de peste 85 de ani, această probabilitate a crescut la 3,6 ori mai mare.13 O analiză realizată de un centru de arsuri din SUA între 1990 și 1994 a constatat că cea mai frecventă cauză de deces pentru femeile în vârstă cu arsuri a fost cauzată de leziuni legate de gătit care au dus la aprinderea hainelor.28
Riscul de deces sau rănire în incendii la domiciliu în Statele Unite variază, de asemenea, în funcție de rasă și de statutul socioeconomic. Afroamericanii au avut aproximativ de două ori mai multe șanse de a fi uciși sau răniți în incendii la domiciliu decât întreaga populație. Rata de deceselor cauzate de incendii la domiciliu pentru copiii afro-americani sub 15 ani a fost de patru ori mai mare decât rata pentru copiii albi de aceeași vârstă. Acest model îngrijorător este valabil și pentru afro-americanii în vârstă de peste 65 de ani, care au avut o rată a deceselor cauzate de incendii la domiciliu de trei ori mai mare decât omologii lor albi.13
Diferențele în ceea ce privește incidența incendiilor pot fi observate, de asemenea, la nivel regional în Statele Unite. Nord-estul și Midwest au avut cea mai mare rată a incidentelor de incendiu la mia de locuitori, de 4,6 și, respectiv, 4,4. Midwest a avut cea mai mare rată a deceselor în rândul civililor la un milion de locuitori, de 12,5. Comunitățile mai mici au mai multe incidente de incendiu și decese pe cap de locuitor, poate din cauza accesului mai limitat la departamentele de pompieri și la centrele de îngrijire a arsurilor. Comunitățile cu mai puțin de 2.500 de locuitori au avut o rată a incendiilor de 10,3 evenimente la mia de locuitori și 19,8 decese la un milion de locuitori, în timp ce comunitățile cu 10.000 de locuitori sau mai mult au avut o rată de aproximativ 3 evenimente la mia de locuitori și aproximativ 8 decese la un milion de locuitori.11
Evaluarea epidemiologică continuă a leziunilor provocate de arsuri la nivel național este esențială în scopuri precum planificarea eforturilor legislative federale, furnizarea de statistici pentru campaniile de sensibilizare a publicului și pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă amploarea problemei atunci când oferă educație pentru prevenirea arsurilor. Cunoașterea stării leziunilor provocate de arsuri la nivel național oferă, de asemenea, o bază de referință pentru evaluarea epidemiologică la nivel local. Centrele de arși și alți susținători ai siguranței pasionați de prevenirea arsurilor încep adesea programe locale cu timp, personal și fonduri limitate. Pentru a maximiza resursele, o planificare atentă începe cu identificarea mai întâi a unei leziuni de arsură, a unei populații și a unui mecanism de rănire care să fie punctul central al strategiei locale de prevenire. Datele epidemiologice locale pot fi obținute prin intermediul programului de registru al unui centru de arsuri. Unele statistici locale pot fi, de asemenea, obținute prin intermediul biroului de pompieri al statului sau al orașului.
Sistemele de cartografiere computerizată, sau sistemele de informații geografice (GIS), au apărut în ultimele două decenii ca un instrument de evaluare epidemiologică potențial puternic pentru prevenirea leziunilor. Cu ajutorul GIS, datele pot fi geocodate în funcție de locație și analizate pentru a găsi relații spațiale între factori cum ar fi statutul socioeconomic, rasa și ratele de rănire.29 În 2003, Williams et al. au identificat codurile poștale din St. Louis care aveau cele mai mari frecvențe de arsuri pediatrice și apoi au folosit GIS pentru a identifica zonele specifice ale blocurilor care prezentau cel mai mare risc.30 Mai recent, cercetătorii de la Școala de Nursing a Universității din Louisville și de la Departamentul de Geografie și Geoștiințe s-au asociat pentru a crea un model de risc de incendiu folosind GIS. Hărțile primare de date pentru șapte factori de risc identificați au fost combinate cu ajutorul unei tehnici de suprapunere pentru a crea o hartă de însumare (Fig. 4.3). De asemenea, a fost creată o hartă a incidenței incendiilor (Fig. 4.4). Analiza a arătat o corelație pozitivă puternică între zonele cu risc ridicat atât pe hărțile factorilor de risc, cât și pe cele de incidență a incendiilor și a identificat zonele de recensământ care prezentau potențial cel mai mare risc de a se confrunta cu incendii (Fig. 4.5).31 Strategiile de prevenire pot fi apoi concepute pentru a viza etiologiile și caracteristicile sau comportamentele populației care sunt specifice acelor zone. Utilizarea GIS este un exemplu interesant al modului în care o evaluare epidemiologică atentă ar putea duce la utilizarea concentrată a resurselor limitate cu potențial de a avea cel mai mare impact.29