Context: Pacienții care supraviețuiesc 100 de zile după transplantul alogeni de celule stem hematopoietice (alloHSCT) sunt expuși riscului de boală cronică grefă contra gazdă și alte complicații potențial fatale. Deoarece simptomele se suprapun și diagnosticul diferențial este dificil, scopul acestui studiu a fost de a verifica dacă evaluarea de laborator de bază efectuată în ziua +100 poate permite identificarea pacienților care prezintă un risc ridicat de mortalitate fără recidivă (NRM), independent de complicațiile subiacente.
Pacienți și metode: Am analizat 255 de pacienți, cu vârsta medie de 29 de ani (intervalul, 10-56 de ani), care au rămas în viață și liberi de boală în ziua +100 după alloHSCT mieloablativ de la un frate HLA-identic (n=177) sau de la un voluntar neînrudit compatibil (n=78), efectuat într-o singură instituție între 1992 și 2003.
Rezultate: În urma analizei univariate, următorii parametri de laborator au fost asociați cu o incidență crescută a NRM: neutrofile din sângele periferic<1,5×10(9)/L, trombocite<100×10(9)/L, hemoglobină<11 g/dL, proteine totale<60 g/L, aspartat aminotransferază plasmatică crescută, fosfatază alcalină crescută și bilirubină crescută. În urma analizei multivariate, doar scăderea proteinelor (raport de risc =6,97 , P<.0001) și bilirubina ridicată (HR=3,52 , P<.0001) au influențat independent riscul de NRM. Incidența cumulativă a NRM a fost egală cu 6% în cazul în care niciunul dintre factorii de mai sus nu era prezent; 10% pentru hiperbilirubinemie singură; 22% pentru hipoproteinemie singură; și 70% pentru hiperbilirubinemie și hipoproteinemie, ambele prezente.
Concluzii: O simplă evaluare de laborator este extrem de predictivă a riscului de NRM la pacienții care supraviețuiesc 100 de zile după alloHSCT. Prognosticul este deosebit de slab pentru pacienții cu hipoproteinemie și hiperbilirubinemie. Aceste anomalii pot reflecta afectarea funcțiilor hepatice și intestinale din cauza diferitelor complicații posttransplant.