Tehnicile de imagistică prin rezonanță magnetică și spectroscopie sunt utilizate pe scară largă la om, atât pentru aplicații de diagnostic clinic, cât și în domenii de cercetare fundamentală, cum ar fi neuroimagistica cognitivă. În ultimii ani, au devenit disponibile noi sisteme de rezonanță magnetică umană care funcționează la câmpuri magnetice statice de 7 T sau mai mari (≥300 MHz frecvență de protoni). Imagistica obiectelor de dimensiuni umane la astfel de frecvențe înalte prezintă mai multe provocări, inclusiv câmpuri de radiofrecvență neuniforme, artefacte de susceptibilitate îmbunătățite și depuneri mai mari de energie de radiofrecvență în țesuturi. Pe de altă parte, există creșteri ale raportului semnal/zgomot sau contrast/zgomot care permit vizualizarea unor structuri mai fine și detectarea unor efecte fiziologice mai mici. Această recenzie prezintă o imagine de ansamblu a unora dintre cele mai recente evoluții metodologice în domeniul IRM/MRS cu câmp ultraînalt la om, precum și a aplicațiilor clinice și științifice asociate. Se pune accentul pe tehnicile care beneficiază în special de schimbarea caracteristicilor fizice la câmpuri magnetice înalte, inclusiv imagistica ponderată în funcție de susceptibilitate și tehnicile de contrast de fază, imagistica cu nuclee X, spectroscopia RM, imagistica CEST, precum și IRM funcțional. În plus, vor fi discutate dezvoltări metodologice mai generale, cum ar fi transmisia paralelă și corecția mișcării, care sunt necesare pentru a valorifica întregul potențial al câmpurilor magnetice mai înalte, și se oferă o prezentare generală a considerațiilor fiziologice relevante ale expunerii umane la câmpuri magnetice înalte.
.