Shinjiro Koizumi și noul tată japonez

Există o poveste despre tatăl meu pe care mamei mele încă îi place să o spună. Pe vremea când eu și frații mei eram copii mici, mama ne-a rugat pe お父さん (otōsan, tată) să aibă grijă de noi pentru câteva ore, în timp ce ea făcea comisioane. Când s-a întors, i s-a părut că tata a slăbit 10 kilograme și a îmbătrânit cu aproximativ cinci ani. „こんなことなら仕事をしていた方がいい” („Konna koto nara shigoto o shite-ita hō ga-ii”, „Aș prefera să mă duc la muncă decât să mă ocup de asta”), au fost cuvintele lui.

În toată copilăria mea, tatăl meu a evitat contactul cu copiii săi, preferând să-și canalizeze toată energia în slujba sa și să lucreze până târziu. Mama mea era mândră de dăruirea cu dedicație nemărginită a soțului ei și deseori se referea la el ca la un tipic 働き者の日本の父 (hatarakimono no Nihon no chichi, tată japonez muncitor) – care era modelul de masculinitate cel mai apreciat din punct de vedere social în Japonia secolului al XX-lea.

În gospodăria noastră, acordul tacit era că, cu cât părintele de sex masculin se amesteca mai puțin cu copiii, cu atât mai bine. Tatăl meu era un 会社員 (kaishain, om de companie) până la capăt, iar asta însemna să dea totul – adică totul – pentru companie. Noi, copiii, nu ne-am gândit niciodată să punem la îndoială acest lucru.

Dacă ar mai fi fost prin preajmă astăzi, お父さん ar fi fost profund nedumerit de recentul イクメンブーム (ikumen būmu), care se referă la „boom-ul” bărbaților care se interesează de 子育て (kosodate, creșterea copiilor). Nu i-ar fi înțeles niciodată pe acești bărbați care scriu pe bloguri despre familiile lor, formează パパ友の会 online (papa-tomo no kai, întâlniri tată-prieten), gătesc excelent パパパご飯 (papa gohan, mese făcute de tata) pentru cei mici și se prezintă la evenimentele școlare. În ceea ce privește 育休宣言 (ikukyū sengen, declarația de a-și lua concediu de paternitate) a ministrului mediului Shinjiro Koizumi, aceasta i-ar fi provocat tatălui meu o apoplexie.

În ianuarie, Koizumi a făcut o declarație publică în care spunea că intenționează să își ia două săptămâni de concediu de la serviciu pentru a-și ajuta soția însărcinată și spunea că speră că făcând acest lucru ar putea 気を変える (kūki o kaeru, schimba atmosfera ). „Aerul” despre care vorbește este acea mentalitate încă prea des întâlnită când vine vorba de tații japonezi: イクメン sunt cu siguranță un lucru, dar a lua 育児休暇 (ikuji kyūka, concediu pentru îngrijirea copilului) reprezintă un obstacol psihologic pentru mulți tați – și pentru locurile lor de muncă.

În mod interesant, mulți părinți japonezi (inclusiv mame) au respins 空気発言 (kūki hatsugen, remarcă „aerisită”) a lui Koizumi ca fiind o remarcă tipică 政治家の上から発言 (seijika no ue kara hatsugen, remarcă a unui politician care vorbește de sus cu masele).

Și s-a schimbat „aerul”? Răspunsul scurt este: nu prea. Koizumi se întoarce ostentativ la muncă astăzi. Între timp, a fost ca de obicei pentru majoritatea bărbaților japonezi, înghesuindu-se în trenurile de navetiști și călcând străzile cu măștile lor anti-virus. Faptul de a se prezenta la birou în fiecare zi atinge însăși esența 日本男児 (Nihon danji, identitatea masculină japoneză).

Poate că Koizumi a vrut să lărgească tema aerului vorbind despre 風 (kaze, vânt), deoarece concediul său de paternitate a fost întâmpinat cu rafale de 逆風 (gyakufū, vânturi inverse) care amenință să bulverseze barca bunăstării sociale. Fără îndoială, acest lucru se datorează faptului că Japonia este „古くてかたい” („furukute katai”, „învechită și rigidă”), așa cum a descris-o Koizumi, în septembrie, când abia începuse controversa cu privire la acceptarea sau nu a concediului: „検討していますと言っただけで賛否両論含めて騒ぎになる” („Kentō shite-imasu to itta dake de sanpiryōron fukumete sawagi ni naru”, „Tocmai am spus că mă gândesc la asta, dar acum a fost un tumult de pro și contra”).

Faptul este că, pentru mulți bărbați japonezi, concediul de paternitate rămâne 絵に描いた餅 (e ni kaita mochi, plăcintă în cer, ). Chiar și cei care o iau se pot confrunta cu repercusiuni. Anul trecut, un angajat de la Kaneka Corp. a fost forțat să se transfere după ce s-a întors din 育児休暇, o decizie pe care soția sa a criticat-o pe rețelele de socializare. Două luni mai târziu, un angajat de la Asics Corp. și-a dat în judecată compania pentru パタハラ (pata-hara, hărțuire de paternitate), echivalentul masculin al lui マタハラ (mata-hara, hărțuire de maternitate), atunci când a fost tratat în mod necorespunzător pentru ceea ce el credea că este luarea unui concediu de paternitate după nașterea fiilor săi. Unii critici cred că firmele japoneze nu vor îmbrățișa niciodată pe deplin concediul de paternitate pentru că nimeni din rândurile lor de vârf nu s-a gândit să exercite ei înșiși acest 権利 (kenri, drept).

După aceasta, Japonia are un 福利厚生 rezonabil (fukuri kōsei, program de bunăstare), iar concediul de paternitate este un drept sancționat prin lege. Unii tați (deși nu mulți) au ales să își ia un concediu de până la trei luni – beneficiind în același timp de 育休手当 (ikukyū teate, alocație pentru concediul de îngrijire a copilului).

În prezent, 男性の育休取得率 (dansei no ikukyū shutoku-ritsu, procentul de bărbați care își iau concediu de paternitate) este de aproximativ 6 % în 2018, potrivit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Acesta este cel mai ridicat nivel de când ministerul a început să facă sondaje în 1996, dar este încă îngrozitor de scăzut în comparație cu aproximativ 80 la sută dintre tații care își iau concediu în Norvegia și Suedia.

Cu toate acestea, pentru oameni ca mine, aerul s-a schimbat mai repede decât ne-am fi putut imagina. Acum 20 de ani aproape că nu vedeai niciodată un bărbat împingând un cărucior pentru copii, dar acum sunt peste tot. おむむつ交換台 (omutsu kōkan-dai, masa de schimbat scutece) a devenit ceva obișnuit în fiecare toaletă publică, indiferent de sex. 古くてかたい putem fi, dar acum un bărbat care nu poate 育児参加 (ikuji sanka, participa la creșterea copiilor) este un bărbat care riscă să își piardă familia. Și astfel, cu respect, aș dori să-i mulțumesc domnului Koizumi pentru că este un adevărat 日本男児.

.