Strategii de pas pentru reglarea adaptabilității și stabilității mersului

Pe lângă un model de mers stabil, mersul în viața de zi cu zi necesită capacitatea de a adapta acest model ca răspuns la condițiile de mediu. Scopul acestui studiu a fost de a elucida strategiile de anticipare folosite de persoanele apte de muncă pentru a obține un model de mers adaptabil și modul în care aceste strategii interacționează cu strategiile folosite pentru a menține stabilitatea mersului.

Două subiecți sănătoși au mers într-un mediu de reabilitare asistată de calculator (Computer Assisted Rehabilitation ENvironment – CAREN). Pentru a provoca un model de mers adaptiv, subiecții au trebuit să lovească ținte virtuale, cu markeri ghidați de genunchi, în timp ce mergeau pe o bandă de alergare cu ritm propriu. Au fost evaluate efectele mersului cu și fără această sarcină asupra vitezei de mers, a lungimii pașilor, a frecvenței pașilor, a lățimii pașilor și a marjelor de stabilitate (MoS). Mai mult, aceste încercări au fost efectuate cu și fără traduceri suplimentare continue ale platformei ML.

Când a fost necesar un model de mers adaptiv, subiecții au scăzut lungimea pașilor (p<0,01), au avut tendința de a crește lățimea pașilor (p=0,074) și au scăzut viteza de mers, menținând în același timp o frecvență a pașilor similară în comparație cu mersul fără constrângeri. Aceste adaptări au dus la păstrarea unui MoS egal între încercări, în ciuda influenței perturbatoare a sarcinii de adaptabilitate a mersului. Atunci când sarcina de adaptabilitate a mersului a fost combinată cu perturbarea echilibrului, subiecții au redus și mai mult lungimea pașilor, după cum a evidențiat o interacțiune semnificativă între cele două manipulări (p=0.012).

În concluzie, persoanele apte de muncă reduc lungimea pașilor și cresc lățimea pașilor în timpul condițiilor de mers care necesită un nivel ridicat atât de stabilitate, cât și de adaptabilitate. Deși s-a constatat anterior că o creștere a frecvenței pașilor îmbunătățește stabilitatea, o mișcare mai rapidă, care ar coincide cu o frecvență mai mare a pașilor, îngreunează precizia și, în consecință, poate limita adaptabilitatea mersului.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.