În acest an, știrile despre criza climatică și impactul dezvoltării umane asupra mediului au ajuns pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume – de la Green New Deal, la Greta Thunberg și Revolta Extincției în Europa și în restul lumii. După ce a petrecut ani de zile ca o problemă secundară, urgența copleșitoare a iminentei prăbușiri a climei este în sfârșit percepută ca o criză de către cetățenii din întreaga lume, urcând vertiginos pe ordinea de zi în ceea ce privește importanța.
Una dintre cele mai îngrijorătoare chestiuni este problema materialelor plastice și impactul acestora asupra planetei, în special asupra oceanelor noastre. Experții estimează că 12,7 milioane de tone de plastic ajung în oceanele noastre în fiecare an – echivalentul unui camion de gunoi plin în fiecare minut. Până în 2050, în oceane va exista mai mult plastic decât pește, și asta fără a lua în considerare posibilitatea ca giganți precum China și India să își sporească consumul de plastic. Chiar și așa-zisul plastic biodegradabil poate dura ani de zile pentru a se descompune – totuși, viața modernă depinde în mare măsură de acest material. A scăpa de el în întregime pur și simplu nu este fezabil, deoarece ar implica unele compromisuri imposibil de gestionat – chiar și reducerea ambalajelor din plastic în favoarea hârtiei vine cu un cost inacceptabil de ridicat de despădurire.
Aceste sunt probleme provocatoare pentru ingineri, producători și cei care lucrează în industrie, multe organizații din acest sector luând în considerare o abordare de economie circulară – proiectarea eliminării deșeurilor și a poluării, păstrarea produselor și materialelor în uz și regenerarea sistemelor naturale.
Pe măsură ce această tendință se accelerează, vor fi necesare mai multe investiții în cercetare și dezvoltare ecologică&D și în inovarea materialelor, dacă vrem să vedem reducerea la minimum a utilizării materialelor plastice – precum și reutilizarea sau reciclarea completă a materialelor plastice în ecosistem.
O nouă economie a materialelor plastice
O economie circulară pentru materiale plastice este o parte crucială a ceea ce Fundația Ellen MacArthur a numit „noua economie a materialelor plastice” (NPE). NPE are în vedere o lume în care, printre altele, este eliminată orice utilizare problematică sau inutilă a plasticului, produsele sunt concepute pentru reutilizare ori de câte ori este posibil, iar orice plastic care nu este reutilizat este fie reciclat, fie compostat. Dorința de a se ocupa de această problemă există în rândul corporațiilor: Giganți din industrie precum Unilever, Nestle și PepsiCo s-au angajat să se îndrepte către o economie mai circulară în ceea ce privește ambalajele din plastic, în timp ce o serie de comercianți cu amănuntul importanți au anunțat planuri de reducere radicală a cantității de plastic utilizate, inclusiv Walmart și Aldi. Cu toate acestea, deși ar trebui să fim încurajați de ambiția acestor corporații, există încă multe probleme tehnice care nu au fost încă rezolvate.
Un obstacol major este faptul că, în forma lor actuală, multe tipuri de plastic nu pot fi nici reutilizate, nici reciclate datorită structurii polimerilor lor. În timp ce pentru unele materiale plastice există programe excelente de reciclare – de exemplu, polietilenul tereftalat, care este utilizat la fabricarea multor sticle de plastic, poate fi reciclat și refolosit sub formă de covoare sau bagaje. Dar majoritatea sunt, în esență, fezabile doar ca produse de unică folosință, cum ar fi polipropilena, sau dificil de reciclat corespunzător, cum ar fi PVC-ul. Industria trebuie fie să găsească modalități de reutilizare sau de reciclare a tipurilor existente de plastic utilizate, fie să vină cu noi materiale mai potrivite pentru o economie circulară decât opțiunile noastre actuale – inovația în cercetare și dezvoltare va fi esențială.
Se fac deja progrese prin intermediul unor companii precum Agilyx , care a reușit să lichefieze și să recicleze complet polistirenul, un plastic deosebit de problematic. Cu toate acestea, inovațiile din jurul unei astfel de reciclări „extreme” vor fi utile în abordarea provocării doar dacă vor putea fi extinse și implementate la scară industrială. Pentru a continua să se înregistreze progrese reale în toate sectoarele, este necesară o schimbare radicală a sumelor investite în R&D ecologică. Putem vedea deja impactul unor astfel de investiții în materiale noi, „miraculoase”, cum ar fi borofenul – care promite să transforme dezvoltarea de senzori, baterii și chimie catalitică. Scopul este de a înarma cercetătorii cu suficiente date, astfel încât să vedem rezultate transformatoare similare în domeniul materialelor plastice.
O soluție circulară
Veștile bune pentru cei din industrie sunt că astfel de cercetări ar putea fi, de asemenea, extrem de profitabile, Fundația MacArthur estimând că soluțiile în jurul reciclării celor 86% din plastic care în prezent nu se reciclează ar putea valora până la 120 de miliarde de dolari. Într-adevăr, dacă măcar un singur gigant din industrie – de exemplu, Amazon sau Alibaba – și-ar schimba abordarea privind ambalajele către un model mai durabil, volumul pur și simplu implicat ar da naștere unor industrii întregi aproape peste noapte. Pentru organizațiile orientate spre viitor, protecția mediului poate fi extrem de profitabilă. Cu toate acestea, îmbrățișarea ecologismului și investițiile în R&D înseamnă că vom asista în mod inevitabil la un boom concordant al volumului de date produse. Pentru a evita un potop de date și pentru a se asigura că perspectivele R&D au rezultate tangibile, industria va trebui să investească în continuare în metode de captare, reproducere și armonizare precisă a datelor.
Provocarea este clară – modelul nostru economic actual nu funcționează. Pentru noi înșine și pentru planeta pe care trăim, avem o datorie morală, ecologică și economică de a trece cât mai repede posibil la o economie mai circulară a plasticului. În același timp, având în vedere cât de mult a devenit plasticul parte integrantă a vieții moderne, este nerealist să ne imaginăm că vom renunța cu totul la el. Nu este vorba doar de respingerea polimerilor nesustenabili, ci și de a avea la dispoziție înlocuitori mai buni și mai ecologici. Investind masiv în cercetare și dezvoltare ecologică, putem face din plastic o parte sustenabilă a economiei noastre, care să fie folosită și reutilizată fără a afecta ecosistemele de pe întreaga planetă. Cercetătorii noștri au creierele și talentul; depinde pur și simplu de noi să îi sprijinim cu resurse.
Phoebe McMellon este director în segmentul de petrol & gaze la Elsevier, o afacere globală de analiză a informațiilor specializată în știință și sănătate.
.