Diferite religii au viziuni diferite asupra animalelor și a locului lor în viața noastră. Pentru unii, suntem egali și merităm în mod egal să ne trăim viețile fără suferințe provocate de alții. Alte religii au văzut în mod tradițional animalele ca fiind „sub” oameni și de o importanță mai mică. Dar este acest lucru cu adevărat adevărat sau totul depinde de modul în care au fost interpretate scripturile și alte texte sacre?
Creștinismul
Mulți creștini văd oamenii ca fiind în vârful unui copac ierarhic, chiar sub Dumnezeu, și cu animalele undeva sub ei. Dar nu toți creștinii gândesc în acest fel:
Reverendul Andrew Linzey a spus: „Animalele sunt creaturi ale lui Dumnezeu, nu proprietăți umane, nici utilități, nici resurse, nici mărfuri, ci ființe prețioase în ochii lui Dumnezeu. … Creștinii ai căror ochi sunt fixați asupra grozăviei răstignirii sunt într-o poziție specială pentru a înțelege grozăvia suferinței inocente. Crucea lui Hristos este identificarea absolută a lui Dumnezeu cu cei slabi, neputincioși și vulnerabili, dar mai presus de toate cu suferința neprotejată, fără apărare, nevinovată.”
Și John Austin Baker, episcop de Salisbury a spus: „În chiar primul capitol al Bibliei se spune că la început, când lucrurile erau așa cum a vrut Dumnezeu să fie, animalele nu au fost create pentru a fi hrană pentru oameni. Animalele trebuiau să mănânce iarbă, frunze și cereale; ființele umane, fructe și nuci. Abia mai târziu, când păcatul a făcut ravagii în lume, animalele au fost acordate oamenilor ca hrană, cu cuvintele sinistre: ‘Frica de voi și spaima de voi va cădea asupra tuturor animalelor sălbaticeși a păsărilorși a peștilor; ele sunt date în mâinile voastre.'”
Judaismul
Mulți evrei nu văd nicio anomalie în a folosi animalele așa cum doresc și asta include și mâncatul lor. Dar sunt mult mai mulți care se opun cu tărie cruzimii față de animale și spun că acest punct de vedere are o bază solidă în învățăturile evreiești.
Conceptul evreiesc de tsa’ar ba’alei chaim este obligația de a nu provoca durere animalelor. Codul Legii iudaice afirmă: „Este interzis, conform legii Torei, să provoci durere oricărei creaturi vii. Dimpotrivă, este de datoria noastră să ușurăm durerea oricărei creaturi, chiar dacă aceasta nu are stăpân sau aparține unui ne-evreu.”
Richard H. Schwartz, Ph.D. și Dovid Sears spun: „Nu este nevoie să ne facem griji pentru o creatură care nu are stăpân: „Prima neînțelegere este că învățătura biblică potrivit căreia oamenilor li se acordă stăpânire asupra animalelor ne dă un mandat de a le trata în orice mod dorim. Cu toate acestea, tradiția evreiască interpretează „stăpânirea” drept tutelă sau administrare: suntem chemați să fim colaboratori cu Dumnezeu în îmbunătățirea lumii. Acest mandat biblic nu înseamnă că oamenii au dreptul să exploateze în mod gratuit animalele și, cu siguranță, nu ne permite să creștem animale și apoi să le tratăm ca pe niște mașini concepute exclusiv pentru a satisface nevoile umane.”
Islam
Religia islamică a privit întotdeauna animalele ca pe o parte specială a creației lui Dumnezeu. Coranul, Hadith-ul și istoria civilizației islamice oferă multe exemple de bunătate, milă și compasiune pentru animale. De exemplu, Coranul spune: „Nu există nici un animal pe Pământ, nici o pasăre care să zboare pe aripi – dar ele sunt comunități ca voi.”
Și: „Sfântul Profet (S) a povestit o viziune în care a văzut o femeie fiind pedepsită după moarte pentru că a închis o pisică în timpul vieții sale pe pământ, fără să o hrănească și să o ude, sau chiar să o lase liberă pentru a se putea hrăni singură.”
Potrivit cercetătorilor, Profetul Mohammed, deși nu era vegetarian, a preferat să mănânce alimente vegetariene și avea o mare dragoste și compasiune pentru animale. Alimentele sale preferate constau în iaurt cu unt sau nuci, castraveți cu curmale, rodii, struguri și smochine. Se știe că a citat: „Acolo unde există o abundență de legume, o armată de îngeri va coborî în acel loc.”
Hinduism
Ahimsa, legea de a nu vătăma și de a nu răni, este prima datorie a hindusului în îndeplinirea obligațiilor religioase față de Dumnezeu și față de creația lui Dumnezeu, așa cum este definită de scripturile vedice. Iar acest lucru înseamnă că animalele sunt îngrijite și respectate în același mod ca și oamenii.
Citate din Vedas arată angajamentul hindusului de a îngriji și respecta viața animalelor:
„Nu trebuie să îți folosești corpul dat de Dumnezeu pentru a ucide creaturile lui Dumnezeu, fie că sunt oameni, animale sau orice altceva”. (Yajur Veda, 12.32)
„Prin faptul că nu ucizi nicio ființă vie, devii apt pentru mântuire”. (Manusmriti, 6.60)
„Cumpărătorul de carne face himsa (violență) prin bogăția sa; cel care mănâncă carne o face bucurându-se de gustul ei; ucigașul face himsa prin legarea și uciderea efectivă a animalului. Astfel, există trei forme de ucidere. Cel care aduce carne sau trimite după ea, cel care taie membrele unui animal și cel care cumpără, vinde sau gătește carne și o mănâncă – toți aceștia trebuie să fie considerați mâncători de carne.” (Mahabharata, Anu. 115:40)
Nu este surprinzător faptul că mulți hinduși sunt vegetarieni sau vegani.
Sikhism
Sikhismul s-a dezvoltat acum 500 de ani în Punjab, de-a lungul granițelor dintre India și Pakistan. Unele dintre credințele și practicile sikhismului sunt similare cu cele ale hinduismului, dar există totuși diferențe între cele două religii. Sikhismul se bazează pe învățăturile a 10 bărbați sfinți, dintre care al șaptelea a fost Sri Guru Har Rai Ji (1630-1661). Acesta a fost cunoscut în special pentru bunătatea și dragostea sa față de animale, și ieșea la vânătoare nu pentru a ucide animale, ci pentru a le ajuta. Sri Guru Har Rai Ji încerca să găsească animale bătrâne, bolnave și rănite și le îngrijea în spitalele pentru animale pe care le înființase. Când își reveneau, erau eliberate. Oamenii săi aveau ordin să nu ucidă niciun animal.
Câțiva sikhs sunt vegetarieni, iar alții nu, și există secte sau grupuri minoritare de sikhs ai căror membri sunt strict vegetarieni.
Gurdwaras (templele sikh) au un Guru ka Langar (bucătăria comunitară a guruilor) care servește Langar (mâncare vegetariană gratuită). Mâncarea este vegetariană, astfel încât oamenii de diferite religii să poată mânca și să se simtă bineveniți.
Sikhismul are un cod de conduită care menționează patru transgresiuni principale care trebuie evitate. Una dintre acestea este consumul de „kuttha”. Semnificația cuvântului „kuttha” este deseori disputată, mulți sikhs interpretându-l ca fiind carnea unui animal care a fost ucis într-un mod ritualic, dar alții cred că se referă la carne în general.
Sri Satguru Jagjit Singh Ji, actualul șef spiritual al sectei minoritare sikh, Namdhari, este plin de compasiune față de animale, susține vegetarianismul și se opune cruzimii față de animale. În 2000, la cel de-al 34-lea Congres Mondial Vegetarian de la Toronto, el a declarat: „Pacea și obiceiurile vegetariene sunt intim legate. Atâta timp cât există violență împotriva ființelor vii, nu poate exista pace în lume. Nu ar trebui să ne gândim doar la bunăstarea ființelor umane, ci și la bunăstarea animalelor”.
Și la cel de-al 33-lea Congres Mondial Vegetarian, a spus: „Vegetarianismul are acum un viitor în față. Cu o dietă vegetariană se poate hrăni de cinci-șase ori mai mulți oameni decât numărul celor care trăiesc pe Pământ. Ar putea veni o vreme când toate ființele umane vor trebui să depindă, prin constrângere, de vegetarianism pentru a subzista. … Dumnezeu l-a creat pe om ca pionier al tuturor ființelor vii. Este imoral, imoral, lipsit de etică și păcătos din partea lui să le ucidă și să le mănânce. Poluează trupul, mintea și sufletul”.
Buddhism
Un principiu central al budismului este acela de a se abține de la a face rău oricărei ființe vii, fie ele mari sau mici, iar această compasiune stă la baza religiei. Budismul recunoaște că toate ființele vii suferă și că suferința noastră este cea care ne leagă între noi. Prin urmare, este important ca la un nivel profund, fundamental, să ne dorim fericirea celorlalți și să fim mișcați de suferința lor.
Această bunătate iubitoare este cunoscută sub numele de metta și este o calitate singulară a budismului. Metta este mai mult decât un proces de gândire; este vorba despre exprimarea iubirii-bunăvoinței în moduri active. Pentru mulți budiști, aceste precepte îi conduc la alegerea unui mod de viață vegetarian. Însă Buddha însuși nu a fost vegetarian și, într-adevăr, se spune că ar fi murit din cauza unei intoxicații alimentare după ce a mâncat carne de porc contaminată. Dar el a sfătuit să se mănânce carne doar atunci când nu s-a văzut, auzit sau bănuit că animalul a fost ucis special pentru consumul călugărului. Carnea din supermarketurile moderne provine de la animale care au fost ucise special pentru consumul uman, dar nu în mod special pentru o singură persoană, motiv pentru care unii budiști încă mai mănâncă carne.
Cu orice interpretare pe care budiștii o dau învățăturilor, a trăi în armonie cu natura și a nu face rău ființelor vii reprezintă o parte centrală a credințelor lor.
Jainism
Nu a existat un singur fondator al religiei Jain, ci, în schimb, adevărul a fost revelat de diferiți Tirthankaras în momente diferite. Tirthankaras sunt învățători care au realizat cele mai înalte obiective spirituale, iar în „epoca actuală” au existat 24 de Tirthankaras, ultimul fiind Mahavira. Acesta a învățat: „nu există nici o calitate a sufletului mai subtilă decât non-violența și nici o virtute a spiritului mai mare decât respectul pentru viață.”
Ahimsa – non-vătămare – este doctrina centrală a jainismului și jainii rămân absolut loiali acestei credințe. Jainii practică non-violența în gândire, acțiune și faptă, atât la nivel individual, cât și social.
Jainii cred că animalele, plantele și ființele umane conțin toate suflete vii. Fiecare dintre aceste suflete, indiferent de specia în care se află, este considerat de valoare egală și ar trebui tratat cu respect și compasiune.
Viziunea jainistă asupra lumii se bazează pe compasiune și considerație și aceasta se extinde la oameni, animale și la mediul înconjurător în general. Nu este surprinzător faptul că vegetarianismul este un mod de viață pentru jaini și, deși recunosc că mâncatul plantelor le face rău, acesta este considerat un mijloc de supraviețuire care implică o cantitate minimă de violență față de ființele vii.
„Nu răniți, nu abuzați, nu asupriți, nu înrobiți, nu înrobiți, nu insultați, nu chinuiți, nu torturați și nu omorâți nicio creatură sau ființă vie”. Scriptură jainistă
Informații suplimentare sunt disponibile la:
| PETA | www.jesusveg.com |
| Islamic Concern | www.islamicconcern.com |
| Jewish Veg | www.jewishveg.com |
| About Buddhism | www.buddhism.about.com |
.