Un studiu complet al yoga ne cere să studiem și să aplicăm conceptele de Abhyasa și Vairagya. Acestea sunt cele două principii principale pe care se bazează yoga. Pentru a avea un discurs aprofundat despre ele, trebuie să înțelegem ce sunt. Abhyasa este definit ca fiind practicarea și repetarea practicii. „Este arta de a învăța ceea ce trebuie să fie învățat prin cultivarea acțiunii disciplinate. Aceasta presupune un efort îndelungat, zelos, calm și perseverent.” (Iyengar, 1993, p5). Vairagya este renunțarea, detașarea sau lipsa de pasiune. Ea „este arta de a evita ceea ce ar trebui evitat” (Iyengar, 1993, p5).
Înainte de a examina Abhyasa și Vairagya în detaliu, trebuie să avem o înțelegere profundă a ceea ce este yoga. În lumea noastră modernă, în care cultura noastră este dominată de consum și gratificare instantanee, yoga este adesea confundată cu exercițiile fizice și nimic mai mult. Yoga, un subiect spiritual străvechi, a fost redus la un antrenament, lipsit de fundamentul său filosofic. Exercițiul este definit ca fiind un efort corporal sau mental, în special pentru îmbunătățirea sănătății. Yoga implică într-adevăr efort corporal și mental prin intermediul asanas (posturi). Și îmbunătățește într-adevăr sănătatea. Dar yoga nu este un exercițiu. Exercițiul poate fi motivul pentru care unii oameni practică yoga, dar exercițiul nu constituie yoga.
Atunci ce este yoga? Patanjali, un savant care a trăit în urmă cu peste 2000 de ani, este creditat ca fiind cel care a adunat și a scris Yoga Sutras, 196 de aforisme care descriu filosofia yoga. Sutrele nu numai că oferă yoga o bază filosofică temeinică și coerentă, dar clarifică și multe concepte importante. Sutra 1.2 afirmă Yogah cittavrtti nirodhah, tradusă prin „yoga este încetarea mișcărilor conștiinței”. Conștiința (citta) este capacitatea noastră de a fi conștienți și este alcătuită din minte, inteligență și ego. Vrttis sunt fluctuațiile în conștiință sau, în traducere liberă, undele de gânduri care ne tulbură constant mintea. Yoga este stăpânirea fluctuațiilor conștiinței sau stăpânirea gândurilor fluctuante. Yoga ne oferă metode de înțelegere a minții și ne ajută să o liniștim.
Ce sunt fluctuațiile de conștiință?
Fluctuațiile de conștiință (vrttis) sunt valurile de gânduri constante pe care le avem, fie negative, fie pozitive, care ne țin mintea ocupată în mod constant. Fluctuațiile sunt adesea reacțiile pe care le avem la circumstanțele vieții noastre. Din cauza trecutului nostru, este posibil să avem o predispoziție de a reacționa într-un anumit fel în anumite circumstanțe. De exemplu, o persoană care a suferit multe dezamăgiri ar putea ajunge să se aștepte mereu la dezamăgire și să reacționeze într-un mod negativ în multe situații. În mod similar, o persoană ar putea dezvolta o predispoziție la iritabilitate, furie sau tristețe și să reacționeze într-un mod nejustificat în anumite situații. Fluctuațiile de conștiință se referă, de asemenea, la obiceiurile noastre sau la dependențele noastre care ne condiționează să ne comportăm într-un anumit mod, în loc să ne lase să reacționăm la fiecare nouă circumstanță cu o minte proaspătă și deschisă. Chiar și rezistența pe care o avem uneori de a merge la cursuri sau de a ne trezi devreme pentru a practica sunt fluctuații ale lui Citta.
Aceste fluctuații sau vibrații ale lui Citta sunt ca niște valuri și pot avea o amplitudine mare sau mică, sau o frecvență mare sau mică. Cu o practică dedicată continuă (Abhyasa) și detașare (Vairagya), yoga frânează aceste vibrații. La fel ca urma unei bărci prin apă calmă, amplitudinea și frecvența undelor scad, iar valurile se estompează și dispar în cele din urmă. Practicantul devine liniștit, rămân doar tăcerea și liniștea.
Călăuzirea fluctuațiilor
Cum putem depăși aceste tulburări, fluctuațiile lui Citta? Indiciile ne sunt oferite de Patanjali. Sutra 1.12 afirmă abhyasa vairagyabhyam tannirodhah, tradusă prin „Practica și detașarea sunt mijloacele pentru a potoli mișcările conștiinței”. Fluctuațiile conștiinței trebuie controlate prin practică (Abhyasa). Studenții consacrați ai yoga cunosc experiența liniștii în Savasana după ce au lucrat intens în asana. Aceasta este aplicarea practică a filozofiei yoga. Aceasta este liniștirea mișcărilor conștiinței. Dacă studierea Sutrelor prin citirea literaturii este forma pură de studiere a filosofiei yoga, practicarea Abhyasa și Vairagya și observarea liniștirii ulterioare a minții în timpul practicii asana este forma aplicată. Aceasta este filozofia yoga în acțiune.
Cu toate acestea, Iyengar afirmă că pentru a stăpâni fluctuațiile este necesară forța de voință, prin urmare este implicat un grad de rajas. (Iyengar, 1993, P61). Rajas este vibrația sau dinamismul. Trebuie să fim dinamici în eforturile noastre în asana. Trebuie să aplicăm un anumit nivel de intensitate dacă vrem să vedem rezultate. Trebuie să încercăm. Trebuie să aplicăm un efort mare, altfel nu va exista nicio schimbare. Nu este suficient să ne livrăm corpul la curs și să ne lăsăm mintea să abdice. Trebuie să rămânem implicați, concentrați, să rămânem prezenți.
Patanjali își continuă tratatul și subliniază importanța practicii în Sutrele 1.13 și 1.14 de mai jos:
1.13 tatra sthitau yatnah abhyasah
„Practica este efortul constant de a opri aceste fluctuații.”
1.13.13 tatra sthitau yatnah abhyasah
„Practica este efortul constant de a opri aceste fluctuații.14 sa tu dirghakala nairantarya satkara asevitah drdhabhumih
„Practica îndelungată, neîntreruptă și alertă este fundația fermă pentru a stăvili aceste fluctuații.”
În Sutra 1.15, Patanjali trece la Vairagya (detașare) drsta anusravika visaya vitrsnasya vasikarasamjna vairagyam tradusă ca „Renunțarea este practica detașării de dorințe.”
Vairagya asigură retragerea energiei spre interior. Prima etapă a Vairagya este de a învăța să te observi pe tine însuți. Yoga este studiul de sine, iar studiul de sine începe cu auto-observarea. Încă de la primul curs, profesorul vă va cere să vă întindeți pe un pernă și să vă observați – picioarele, pieptul, umerii și fața. Observați unde există tensiune în corp. Observați starea minții voastre. Pornind de la observarea tensiunii și non-tensiunii din corp, progresăm spre observarea simțurilor de percepție. Limba, ochii, urechile, urechile, nasul și pielea. Învățăm să le liniștim. Acest act de auto-observare este începutul studiului de sine. Pentru a ne studia pe noi înșine trebuie să privim în interior. Astfel, energia noastră se întoarce spre interior, devenim detașați, echilibrând energia exterioară generată de practica asanei. (Iyengar, 2005, pp99&100).
Practicarea Vairagya permite un proces de cultivare, de rafinare a corpului și a minții noastre. Mintea noastră devine liniștită, dar ascuțită. Pentru că ne concentrăm atât de profund în asana asupra a ceea ce facem în prezent – apăsând movila degetului mare, întorcând coapsa în afară și așa mai departe, nu avem timp sau spațiu să ne întrebăm ce vom face în viitor, ce vom găti la cină, sarcinile pe care trebuie să le facem mâine. Sau să medităm asupra a ceea ce s-a întâmplat în trecut – ce s-a întâmplat mai devreme în cursul zilei sau ce ar fi trebuit să facem ieri. Suntem complet absorbiți de faptul că picioarele noastre sunt întinse în tadasana, umerii ridicați în sirsasana sau omoplații sunt sus și înăuntru în sarvangasana. Acest aspect atotcuprinzător al yoga este cel care ne atrage energia în interior și ne conduce la Vairagya. Acest aspect este cel care ne liniștește mintea și, în mod inevitabil, ne simțim mai bine decât înainte de a începe.
Vairagya (renunțarea) nu înseamnă că ne desprindem de lumea din jurul nostru. Dimpotrivă, Vairagya ne permite să percepem clar situațiile pentru ceea ce sunt ele cu adevărat și să facem alegeri sau să acționăm pe baza unor cunoștințe corecte datorită simțului nostru ascuțit de percepție.
Importanța lui Abhyasa și Vairagya
Conceptele de Abhyasa și Vairagya sunt importante deoarece ele oferă fundamentele yoga. Dacă practicăm asana fără Abhyasa, atunci practicăm fără disciplină, discriminare sau efort. Dacă aceste calități sunt absente, nu există niciun efect, nicio realizare în yoga. Noi doar creăm forma asanei în exteriorul corpului nostru, dar schimbarea nu are loc în interior, iar mintea rămâne ocupată, agitată. Yoga se reduce doar la un simplu exercițiu.
Dacă practicăm asana fără Vairagya, există o absență a yoghinității în practică. Energia exterioară creată de asana crește și ego-ul devine exagerat de umflat provocând o percepție greșită despre noi înșine. Există un sentiment de sine umflat. Percepția greșită poate duce la o conduită greșită, așa cum se observă uneori la sportivii de elită (de exemplu, jucătorii de fotbal de diferite coduri), unde există o absență a energiei de întoarcere interioară pentru a echilibra efectul forțelor externe create de exercițiul lor.
Începem yoga ca începători care se ocupă cu stângăciile corpurilor noastre grosiere. Învățăm cum să îndreptăm genunchii, să alungim coloana vertebrală, să ridicăm pieptul și să rostogolim umerii înapoi. Dar lucrăm spre tot mai multă subtilitate. Moțul degetului mare este mai subtil decât genunchiul, întinderea degetului mic este mai subtilă decât apăsarea moțului degetului mare. S-ar putea ca acesta să nu fie scopul nostru. Scopul nostru în yoga poate fi inițial un simplu exercițiu. O căutare pentru a obține sănătate și fitness. Dar dacă aplicăm Abhyasa și Vairagya, vom dobândi în mod inevitabil subtilitate în capacitatea noastră de practică. Corpurile și mințile noastre devin rafinate și cultivate.
.