Creștinismul în Eritreea, care este situată de-a lungul coastei de sud-vest a Mării Roșii, datează cel puțin din secolul al IV-lea, când vechiul regat creștin de Aksum a înflorit în ceea ce este acum Eritreea și Etiopia. Regatul a început să decadă în secolul al VII-lea, în urma invaziilor musulmane, dar o parte a populației eritreene a rămas întotdeauna creștină. Ulterior, zonele de coastă au fost dominate de diverse puteri regionale și au căzut sub dominație otomană în secolul al XVI-lea. Eritreea a fost o colonie italiană din 1890 până în 1941, când a fost capturată de britanici. A intrat într-o federație cu Etiopia în 1952 și a fost anexată ca provincie etiopiană în 1962. O luptă îndelungată pentru autonomie a culminat cu declarația de independență a țării la 24 mai 1993. În acel moment, populația ortodoxă a țării a format o singură eparhie în cadrul Bisericii Ortodoxe Etiopiene.
În iulie 1993, cu sprijinul guvernului, ortodocșii din Eritreea au făcut apel la Papa Shenouda al III-lea al Bisericii Ortodoxe Copte pentru a se separa de Biserica Ortodoxă Etiopiană și a obține statutul de autocefalie. La începutul lunii septembrie 1993, Patriarhul etiopian Paulos și Arhiepiscopul Philippos de Asmara au sancționat împreună separarea bisericilor lor, declarându-și în același timp dorința de a lucra în strânsă colaborare. La 28 septembrie 1993, Sfântul Sinod Copt a răspuns favorabil cererii Eritreei și a autorizat formarea în mănăstirile copte a nu mai puțin de zece viitori episcopi pentru Biserica Eritreeană. În februarie 1994, bisericile etiopiană și eritreeană au semnat la Addis Abeba un acord care a reafirmat statutul autocefal al ambelor biserici și a recunoscut un primat de onoare al Bisericii Copte între bisericile ortodoxe orientale din Africa. La 19 iunie 1994, Papa Shenouda a hirotonit cinci noi episcopi eritreeni la Cairo.
După discuții intense între liderii guvernamentali și bisericești, în aprilie 1998, Arhiepiscopul Philippos de Asmara a fost ales primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Eritreea. El a fost instalat ca Patriarh de către Papa Shenouda al III-lea la Cairo la 8 mai 1998. Tot atunci a fost semnat și un protocol între Sfintele Sinoade ale bisericilor eritreeană și coptă. Acesta prevedea o cooperare strânsă între cele două biserici, inclusiv organizarea unui sinod general comun cel puțin o dată la trei ani, comemorarea capilor celor două biserici în toate liturghiile, formarea unei delegații comune în dialogurile teologice cu alte biserici și înființarea unui comitet permanent al celor două sinoade pentru a promova cooperarea în domenii precum educația teologică, serviciile sociale și proiectele de dezvoltare. Având în vedere războiul dintre Eritreea și Etiopia din 1998 până în 2000 și tensiunile continue dintre ele, relațiile dintre bisericile din aceste două țări au rămas dificile.
Patriarhul Philippos a murit la 18 septembrie 2002, la vârsta de 101 ani. La 4 decembrie 2002, Sfântul Sinod l-a ales pe Abune Yacob ca succesor al său. Acesta a decedat la 2 decembrie 2003. Sfântul Sinod l-a ales apoi pe Episcopul Antonios de Hamasiye ca Patriarh la 4 martie 2004. În august 2005, guvernul eritreean a intervenit în afacerile bisericii, limitând puterile patriarhului și desemnând un laic, Yoftahe Dimetros, pentru a le supraveghea. La scurt timp după aceea, Sfântul Sinod l-a acuzat pe Antonios de erezie și l-a înlăturat din funcție. Antonios a fost apoi plasat în arest la domiciliu. În ianuarie 2006, Antonios a trimis o scrisoare Sfântului Sinod în care a negat acuzațiile care i se aduceau și a excomunicat mai mulți membri ai sinodului, precum și pe dl Dimetros, declarând că acțiunile lor și ale guvernului încălcau constituția și regulamentele Bisericii Ortodoxe din Eritreea. Cu toate acestea, la 19 aprilie 2007, Sfântul Sinod l-a ales pe Abune Dioskoros ca nou patriarh. În iulie 2019, Sfântul Sinod, sub presiunea guvernului, l-a acuzat din nou în mod oficial pe Antonios de erezie și l-a expulzat. Patriarhul Dioskoros a murit în 2015, iar până în 2020 nu fusese numit niciun succesor. Celelalte Biserici Ortodoxe Orientale, precum și Biserica Catolică au continuat să îl recunoască pe Antonios ca patriarh, chiar dacă acesta rămâne în arest la domiciliu.
În decembrie 2020, interferența continuă a guvernului eritreean în afacerile religioase a determinat Departamentul de Stat al SUA să includă Eritreea printre țările „deosebit de îngrijorătoare” în ceea ce privește libertatea religioasă. Acesta a făcut acest lucru în mod repetat începând cu 2004. Desemnarea a fost emisă în temeiul Legii privind libertatea religioasă internațională din 1998 „pentru că se angajează sau tolerează încălcări sistematice, continue și flagrante ale libertății religioase.”
Ortodocșii reprezintă aproximativ jumătate din cei șase milioane de locuitori ai Eritreei. Nici o altă confesiune creștină nu depășește cinci procente din populație; musulmanii sunniți reprezintă restul. Cei mai mulți dintre ortodocși aparțin grupului etnic Tigrinya, centrat în zonele înalte din centrul și nordul țării. În prezent, Biserica Ortodoxă Eritreană are aproximativ 1.500 de biserici, 22 de mănăstiri și 15.000 de preoți.
Preafericitul Episcop Makarios este conducătorul Arhiepiscopiei Ortodoxe Eritreene din America de Nord. El locuiește la 5 Woodstone Drive în Cedar Grove, New Jersey 07009. Credincioșii ortodocși eritreeni din Marea Britanie se află sub îngrijirea pastorală a Episcopului Markos. Acesta locuiește la Biserica Ortodoxă Eritreeană Sfântul Mihail, 78 Edmund St, Londra, SE5 7NR. Aceasta a devenit prima biserică ortodoxă eritreeană din Europa când a fost sfințită în 1997.
Localizare: Eritreea
Capitol: Patriarhul Antonios I (născut în 1927, ales în 2004)
Titlu: Patriarhul Antonios I (născut în 1927, ales în 2004)
Titlu: Patriarh al Bisericii Ortodoxe Tewahdo din Eritreea
Reședință: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Tewahdo din Eritreea: Asmara, Eritreea
Membri: 3,030,000
Website: https://www.lisantewahdo.org/
Ultima modificare: 14 decembrie 2020
.