În mod istoric, pragul pentru tensiune arterială sistolică crescută, sau hipertensiune arterială, a început la 160 mm Hg. În 2017, ghidurile publicate de Asociația Americană a Inimii (AHA) și de Colegiul American de Cardiologie (ACC) au redefinit hipertensiunea în stadiul unu la 130 mm Hg. Cu toate acestea, un studiu publicat în JAMA Cardiology, susținut de Institutul Național pentru Inimă, Plămâni și Sânge, a căutat în literatura medicală niveluri ale tensiunii arteriale sistolice care se corelează cu rezultate optime pentru sănătate, în loc de praguri de intervenție asupra bolii.
Cercetătorii nu au putut găsi în studii valori ale tensiunii arteriale sistolice sub 115 mg Hg până la 120 mm Hg. Ei au analizat retrospectiv dosarele medicale a 1.457 de pacienți adulți sănătoși cu tensiune arterială sistolică între 90 mm Hg și 129 mm Hg. Ei au constatat că 90 Hg poate fi o țintă ideală pentru sănătatea inimii.
În acest studiu, pacienții cu niveluri normale mai scăzute ale tensiunii arteriale au prezentat riscuri reduse de ateroscleroză, o întărire a arterelor care poate duce la boli de inimă, cum ar fi acumularea de plăci în cel puțin o arteră. După ajustarea în funcție de vârstă (media 58 de ani), cercetătorii au constatat că 1,3 pacienți din 1.000 cu tensiune arterială sistolică între 90 și 99 mm Hg au avut un eveniment cardiovascular, cum ar fi un atac de cord sau un accident vascular cerebral, în decurs de 10 ani. Aceste cifre au crescut la 4 cu 100 până la 109 mm Hg, 4,5 cu 110-119 mm Hg și 8,3 cu 120-129 mm Hg. Riscul median de boală cardiacă în rândul participanților la studiu a fost scăzut, de 3%, pe baza unei valori medii a tensiunii arteriale de 111/67 mm Hg, dar a crescut cu niveluri mai ridicate de tensiune arterială normală. Pentru a susține sănătatea inimii, cercetătorii oferă sfaturi tradiționale, cum ar fi o dietă sănătoasă, exerciții fizice și măsurarea colectivă a tensiunii arteriale, a colesterolului din sânge și a glicemiei.