Începând de unde au rămas, grupul intră în curtea Castelului Leoch, iar Dougal MacKenzie este confruntat cu Auld Alec, stăpânul de cai al castelului. Alec nu se aștepta să îi vadă înainte de Adunare. Dougal spune că au avut parte de noroc, dar și de ghinion de-a lungul drumului. Alec îl înfruntă apoi pe Rupert MacKenzie pentru că nu a avut grijă de copitele calului său, spunând că un om atât de mare ca el trebuie să fie mai atent. Ceilalți bărbați îl tachinează apoi pe Rupert, în timp ce Claire se uită în jurul curții, zărind în cele din urmă un bărbat care privește de la o fereastră de sus.
Doamna Fitz intră, fericită să vadă petrecerea care se întoarce. Ea îl îmbrățișează pe Rupert și le spune bărbaților să se ducă la bucătărie pentru mâncare. Ea îl insultă pe Murtagh, iar acesta o apucă jucăuș pentru un sărut și pleacă împreună cu ceilalți bărbați. Doamna Fitz o spionează apoi pe Claire și Jamie îi face cunoștință cu ea și îi spune că Murtagh a găsit-o și Dougal a spus să o aducă cu el. Știind că cuvântul lui Dougal este lege, ea îi urează bun venit lui Claire și îi spune că îi vor găsi ceva de mâncare și ceva mai potrivit de îmbrăcat decât tunica ei simplă. Claire se întreabă de Jamie, care spune că poate avea grijă de el însuși, dar Claire îi spune doamnei Fitz că a fost rănit și are nevoie de îngrijiri. Doamna Fitz întreabă dacă Claire este o fermecătoare sau o Beaton, iar Claire, confuză, spune că este ceva de genul acesta. Doamna Fitz îi ordonă lui Jamie să o urmeze și el știe că nu trebuie să se certe cu ea.
Doamna Fitz o conduce pe Claire pe coridoarele luminate de torțe pe care Claire le-a parcurs cu două zile în urmă cu Frank. Ea îi oferă lui Claire usturoi și hamamelis împreună cu apă clocotită și adaugă confrerie și scoarță de cireș pentru durere. Claire este mulțumită de remedii și îi mulțumește femeii care îi dă permisiunea să o numească doamna Fitz.
În timp ce Claire îi îngrijește rana, trebuie să îndepărteze pătura și vede spatele oribil de cicatrizat al lui Jamie. Jamie, stânjenit, îi spune că în urmă cu patru ani, palatele roșii l-au biciuit de două ori în decurs de o săptămână. El îi spune că ar fi făcut-o în aceeași zi, dar nu e nicio bucurie să biciuiești un om mort. Când Jamie menționează că Randall a fost cel care a pus să-l biciuiască, ea scapă bandajul steril cu surprindere. Se acoperă spunând că este neîndemânatică și întorcând bandajul în soluția clocotită.
Claire îl întreabă pe Jamie de ce fusese biciuit și el îi spune că prima dată a fost pentru că a evadat din Fort William și a doua oară pentru furt. Claire întreabă de ce a încercat să evadeze în primul rând și Jamie spune ironic că îl țineau prizonier. Claire întreabă sub ce acuzație, iar el spune că obstrucționarea, un termen care însemna tot ce spun englezii că înseamnă. Jamie îi spune că asta s-a întâmplat acum patru ani. Coroana pusese o taxă pe proprietarii de terenuri din comitat și Jonathan Randall a condus un grup de Haine Roșii la casa lor pentru a aduna mâncare și cai și orice altceva puteau duce cu ei. Tatăl lui Jamie participase la o înmormântare, iar Jamie frământa fânul când a auzit-o pe sora lui, Jenny, țipând. Se grăbește spre casă și găsește doi soldați care o acostează și se luptă cu ei. Randall oprește lupta punându-i un pistol la capul lui Jenny și Jamie se predă. Jamie îi spune lui Randall să o lase în pace pe sora lui, iar Jack spune că este foarte bună și o dezbracă până la brâu.
Jamie îi spune lui Claire că Randall trimitea un mesaj: asta primești când ripostezi împotriva englezilor. Randall are apoi brațele lui Jamie legate și procedează la biciuirea spatelui lui Jamie, ridicând urme roșii în timp ce Jenny plânge. Randall spune apoi că este sigur că Jenny îi va putea oferi o distracție mai potrivită în casă. Jamie îi ordonă să nu plece cu el nici dacă Randall îl omoară. Randall îl lovește apoi pe Jamie cu mânerul pumnalului său, lăsându-l inconștient.
Jamie îi spune lui Claire că Jenny a mers cu el pentru că a crezut că Randall îl va ucide și își dă seama că a avut dreptate. El s-a trezit într-o căruță împreună cu găinile la Fort William. Claire își oferă compasiunea și Jamie glumește pentru a scăpa de starea de spirit. Apoi termină să-l îngrijească, legându-i brațul de o parte și de alta. Jamie îi spune că este o femeie foarte amabilă, cu o atingere bună și că soțul ei este un om norocos.
În amintirea lui Frank, Claire se întreabă prin ce trebuie să treacă. Soția lui dispare fără urmă și că temerile lui l-ar prăpădi. Oare a fost răpită? Era moartă? Sau, cel mai rău dintre toate, îl părăsise pentru un alt bărbat? Cu inima frântă, Claire izbucnește în lacrimi. Jamie o întreabă ce s-a întâmplat, iar ea spune că se gândea la soțul ei. El întreabă dacă Frank nu este în viață, iar Claire îi confirmă că, într-adevăr, nu este. Jamie o ia pe Claire în brațul său bun și o consolează în timp ce ea plânge. Împărtășesc un moment, simțindu-se apropiați până când Claire sare în sus și își cere scuze. Jamie îi spune că nu trebuie să se teamă de el sau de oricine altcineva de acolo atâta timp cât el este cu ea. Ea întreabă când nu este, iar el o avertizează că a fi englez nu este un lucru frumos în Highlands. Claire îi mulțumește și el îi spune să se odihnească pentru că cel mai probabil cineva va dori să vorbească cu ea în scurt timp.
Mai târziu în acea după-amiază, doamna Fitz o trezește pe Claire și se agită prin cameră, reproșându-i lui Claire că a dormit atât de mult. Îi dă lui Claire o ceașcă de bulion fierbinte, apoi o îndepărtează de Claire după numai câteva îmbucături. Apoi o ajută pe Claire să se dezbrace, întrebând ce fel de corset poartă Claire. Claire îi explică că este un sutien din Franța. Doamna Fitz o ajută pe Claire să se transforme într-o femeie din secolul al XVIII-lea, îmbrăcând-o într-o tură, un corset, pernițe pentru șolduri și mai multe straturi de haine până când o declară pe Claire aptă pentru a fi dusă la el. Claire se privește îndoielnică în oglindă.
Un bărbat sosește și o duce în camera lairdului și îi spune să aștepte. Claire își dă seama că trebuie să-și dea seama când este și se uită într-o carte și apoi găsește o scrisoare pe birou datată 1 noiembrie 1743. Un bărbat cu părul lung și grizonat și barbă albă intră și văzând-o pe Claire ținând în mână o carte, spune că vede că a întâlnit câțiva dintre prietenii lui. În timp ce Colum intră în cameră, ea îi observă picioarele desfigurate și mersul rostogolit. Pentru a o liniști pe Claire, el îi urează bun venit și se prezintă ca fiind Colum Ban Campbell MacKenzie, laird al castelului. El o invită să ia loc.
Claire încearcă să își amintească ce se întâmplă în acest moment al istoriei. Colum spune că înțelege că fratele său și oamenii lui au găsit-o pe Claire în aparentă suferință. Claire ia apărarea și spune că a fost atacată și aproape violată de unul dintre soldați și, simțindu-se mândră de ea, adaugă soldați ai regelui George al II-lea. Colum o întreabă dacă a suferit și alte molestări, iar Claire spune că nu și că îi oferă recunoștința fratelui său pentru amabilitatea escortei sale. Claire spune că trebuie să aranjeze transportul înapoi la Inverness și Colum spune că se poate aranja ceva, dar vrea să știe vrea să știe cum a ajuns o doamnă ca Claire să rătăcească prin pădure îmbrăcată doar în tunica ei.
Claire, știind de la Frank că, în timp ce este interogată, este mai bine să se țină cât mai aproape de adevăr, îi spune lui Colum că este o văduvă din Oxfordshire care călătorea cu servitorul ei la rudele din Franța când au fost atacați de tâlhari. A reușit să scape, dar a fost nevoită să-și abandoneze calul și bunurile. În timp ce rătăcea prin pădure, a fost atacată brusc de căpitanul Jack Randall, pe care ea crede că Colum îl cunoaște. După ce el recunoaște că este adevărat, ea îi spune că a fost în timpul acelei întâlniri când și-a pierdut hainele.
Colum recunoaște că Randall are o reputație proastă, dar se îndoiește că un ofițer și gentleman cu rang de rege ar decide să violeze o doamnă călătoare rătăcită pe care a întâlnit-o în pădure fără un motiv întemeiat. Claire îl întreabă ferm pe maestrul MacKenzie dacă există vreodată un motiv întemeiat pentru viol. El o roagă să o ierte pentru nefericita sa întoarcere nefericită a frazei. Ea i-o acordă și cere să se întoarcă la subiectul transportului ei spre Inverness. El spune că există un tinichigiu pe nume Sean Petrie care va sosi sâmbătă, ca parte a traseului său care îl va duce la Inverness și care, de obicei, are loc pentru unul sau doi pasageri. Claire se declară confuză și întreabă când este sâmbătă, iar Colum spune că peste cinci zile. Interviul s-a terminat deocamdată, Colum îi oferă ospitalitatea castelului.
Claire se plimbă afară plănuindu-și călătoria înapoi la Inverness și Craigh na Dun și, sperăm, înapoi acasă. Recunoaște că știe câte ceva despre această epocă, cum ar fi obiceiurile, îmbrăcămintea și colocviile lor, dar toate acestea au fost cunoștințe de mâna a doua, dobândite din cărți, muzee și tablouri. A fost ca și cum ar fi aterizat pe o lume extraterestră, pe care a văzut-o doar prin telescop. Ea observă niște copii care se jucau în curtea de jos, în timp ce Dougal sosește și se joacă cu copiii, în special cu un băiat roșcat pe nume Hamish, care îl înjunghie în bătaie de joc pe Dougal cu sabia lui de lemn. În timp ce îi privește cum se joacă, Claire își recunoaște că poate că viața pe această lume extraterestră nu este atât de diferită până la urmă.
În acea seară, Claire intră cu reticență în sală pentru cină, parcurgând nervoasă mănușa de mese lungi pline de cinefili care devin tăcuți și se holbează când trece pe lângă ea. Ea se apropie de masa din capul mesei unde Colum stă cu Dougal și o altă femeie și face o reverență. Dougal îi oferă un scaun lângă Colum. Colum îi toarnă vesel lui Claire niște vin și îi face cunoștință cu soția lui, Letitia. Colum o întreabă dacă doamna FitzGibbons i-a oferit o locuință confortabilă, iar Claire spune că doamna Fitz este o minune. Letitia spune că este o minune cum reușește doamna Fitz să coacă asemenea bannere cu sărmanele cuptoare pe care le au la castel. Apoi îi aruncă o bannock lui Claire care abia dacă o prinde.
Colum îi umple paharul de vin lui Claire și o întreabă de ce Claire îi pronunță numele „Beech-ham” și nu francezul „Bo-cham” dacă familia ei era din Franța. Claire explică faptul că legăturile lor cu Franța sunt vechi, dar nu apropiate și că poate vreun strămoș a decis să îl anglicizeze. El o întreabă din ce parte a Franței sunt părinții ei, iar ea răspunde că din nord, de lângă Compiegne. Pentru a deturna întrebările, Claire întreabă de sănătatea domnului Mactavish, iar Letitia întreabă cine? Dougal îi explică faptul că Claire se referă la tânărul Jamie. Ea întreabă de ce întreabă Claire și Colum spune că nu a fost decât o zgârietură, apoi se întoarce spre Dougal și întreabă unde este Jamie, apropo. Dougal explică faptul că l-a trimis pe băiat să-l ajute pe Auld Alec în grajduri că nu a vrut ca el să fie în interiorul zidurilor, dar dacă Colum nu era de acord cu ordinele lui… Claire, așezată între cei doi, bea nervoasă din paharul de vin. Colum spune că Jamie se simte bine acolo unde se află și comandă o sticlă de vin de Rhenish. El îi spune lui Claire că nu va găsi acest vin în Oxfordshire și îi umple din nou paharul.
Întreabă dacă Claire se îndreaptă spre Compiegne și când ea spune că da, o întreabă dacă o cunoaște bine. Claire recunoaște că nu a fost niciodată acolo și el o întreabă dacă va sta cu familia. Ea îi spune că o familie îndepărtată pe care nu a cunoscut-o niciodată, dar că abia așteaptă. El toastează din nou și spune că va fi o ocazie fericită, își imaginează. Hamish, băiatul roșcat, aleargă la masă, iar Claire, bine băgată în pahare până acum, îl salută pe băiat și îi spune că o cheamă Claire și îi strânge mâna. Letitia îl încurajează să își spună numele și el o face. Claire spune că este o plăcere să îl cunoască și că l-a văzut mai devreme jucându-se în curte cu tatăl său. Băiatul este confuz și Claire spune că sigur Dougal trebuie să își amintească, îl legăna de jur împrejur. După privirile glaciale, mai ales din partea Letiției, Claire își dă seama de greșeala ei și își cere scuze. Hamish confirmă că este fiul și moștenitorul lui Colum MacKenzie, iar Letitia proclamă cu voce tare că într-adevăr este. Hamish se mută să se așeze lângă mama sa, iar Claire îl roagă pe laird să plece, deoarece calvarul din ultimele zile a prins-o din urmă. Colum îi permite doamnei „Beecham” să plece, iar ea se mustră în tăcere, spunându-și că Frank ar râde de modul în care a căzut în plasa celui mai vechi truc din carte. Plictisește subiectul cu mâncare și băutură, dar în tot acest timp continuă interogatoriul. Știe că trebuie să fie mai atentă dacă vrea să supraviețuiască în următoarele cinci zile.
A doua zi dimineață, Claire se duce în bucătăria plină de viață. Doamna Fitz o informează pe Claire că a ratat micul dejun, dar îi dă cu lingura niște terci. Claire refuză terciul și o întreabă pe doamna Fitz unde îl poate găsi pe domnul Mactavish sau pe Jamie văzând confuzia doamnei Fitz. Ea îi explică faptul că trebuie să îi schimbe bandajele. Doamna Fitz îi explică că grajdurile se află în partea de sus a pajiștii, la est. Mergând peste pod cu coșul ei, Claire observă că Rupert încearcă și nu reușește să nu pară prea evident că o privește. Îl vede pe Jamie în padoc antrenând un cal. Ea deranjează din greșeală niște potcoave, speriind calul și făcându-l pe Jamie să cadă de gard. Ea își cere scuze, iar el spune că calul este doar o fată cu spirit, ceea ce este întotdeauna un lucru bun. Ea îi spune că i-a adus bandaje proaspete și prânzul și el este mulțumit.
După prânz, în timp ce stau în grajd, Claire îl privește pe Jamie cum curăță firimiturile și observă că are un apetit destul de mare și remarcă faptul că probabil ar mânca iarbă dacă ar avea ocazia. El îi spune că a făcut-o și că deși nu are un gust rău, dar nu este foarte sățioasă. Îi explică faptul că a fost iarna de acum doi ani, când a trăit la greu în pădure cu un grup de băieți care jefuiau vitele. Au avut ghinion de mai bine de o săptămână și au rămas fără mâncare. Claire îl întreabă de ce jefuia vite și ducea o viață de hoț în loc să se ocupe de propria fermă. Jamie spune că există un preț de zece lire sterline pe capul lui, pe care fermierii din acele părți ar avea nevoie de un an întreg pentru a-l câștiga. Ea observă că era excesiv pentru un prizonier evadat și Jamie explică faptul că atunci când prietenii lui l-au evadat din Fort William, nu la mult timp după ce a fost biciuit, un gardian a fost ucis și chiar dacă abia putea să stea pe un cal, cu atât mai puțin să tragă cu o armă, a fost acuzat de crimă.
Claire spune că este un nume foarte complicat și observă că Mactavish nu este numele lui real. Jamie admite că nu este și Claire numește numele un nom de guerre sau „nume de război”. Jamie este amuzat de această expresie. El subliniază că ceea ce tocmai i-a spus este o informație valoroasă și, deși se îndoiește că există informatori în castel, s-ar putea să existe unii la țară care ar fi destul de bucuroși să îl predea englezilor pentru bani. Claire întreabă dacă Colum știe că este un haiduc și Jamie spune că da, la fel și Dougal, că sunt unchii lui din partea mamei sale. Claire întreabă de ce i-a spus și el spune că ea l-a întrebat. Claire spune că ar fi putut să mintă sau să-i spună că nu era treaba ei. El spune că nu s-a gândit la asta și că în schimb a decis să aibă încredere în ea. Auld Alec îi ordonă lui Jamie să se întoarcă la muncă, iar Jamie îi mulțumește pentru mâncare. Ea spune că dacă nu va fi înjunghiat sau biciuit ar fi o mulțumire suficientă, dar Jamie nu poate face promisiuni.
În timp ce pleacă din grajduri, îl vede pe Rupert furișându-se și îl înfruntă pentru că a urmărit-o. Ea îl întreabă de ce și el o ignoră. Ea cere curtoazia unui răspuns și îl întreabă dacă Colum i-a ordonat să o urmărească. El spune că nu, iar când ea întreabă dacă a fost Dougal, el spune că este doar ochii lui Dougal, nu și capul, dar acei ochi nu-și vor întoarce privirea de la ea până când capul nu-i va ordona să o facă. Claire își bate joc și pleacă, cu Rupert în urma ei. Rupert spune că putea fi mai rău, Dougal ar fi putut să-i ordone lui Angus să o urmeze. Angus este de cele mai multe ori bețiv și un curvar de femei și un căutător de fiare mici atunci când nu sunt femei de găsit.
Înapoi la castel, Claire se confruntă cu Dougal și cere să știe de ce este suspectată. El îi spune că el crede că ea ar putea fi un spion englez pentru că este sigur că nu a spus adevărul despre ce și cine este și că, până când va fi sigur, va pune să fie supravegheată zi și noapte. Ea îi spune că poate fi liber să facă ce vrea în următoarele patru zile. Ea îi spune că Colum i-a dat permisiunea să meargă sâmbătă cu tinichigiu domnul Petrie și îl tachinează că ar fi crezut că Colum i-a spus.
În următoarele câteva zile, Claire își urmărește cu atenție comportamentul și acțiunile pentru a nu le da nimic suspect lui Dougal și oamenilor lui. Ea se alătură unui grup care culege mâncare pentru bucătărie și găsește plăcere să atingă din nou lucrurile care cresc. În timp ce culege niște ciuperci, o femeie îi spune că sunt otrăvite și că, dacă plănuiește să-și ucidă soțul cu ele, să o anunțe dacă funcționează ca să încerce și ea pe al ei. Claire știe că sunt otrăvitoare și îi explică faptul că dacă faci o pulbere din ciupercile uscate, aceasta poate opri sângerarea. Femeia se prezintă ca fiind Geillis Duncan și spune că știe cine este Claire. Claire se întreabă ce spun oamenii din sat despre ea, iar Geillis spune că este probabil un spion sassenach. Ea se uită în coșul lui Claire și îi arată câteva plante și îi explică faptul că acestea vor începe să sângereze. Claire întreabă de ce ar vrea cineva să înceapă să sângereze, iar Geillis spune că va avea grijă de un copil pe care nu ți-l dorești, dar numai dacă îl folosești din timp. Ea explică faptul că fetele din sat merg la ea pentru astfel de lucruri și că se spune că este o vrăjitoare. Claire o întreabă dacă este, iar Geillis spune că nu prea, dar că știe, râzând, să schimbe broaștele în porumbei. Geillis o invită pe Claire să o viziteze cândva în sat pentru a discuta despre poțiuni și medicamente, dar că probabil se vor întâlni în timpul sălii din acea seară.
În acea seară, în sala Castelului Leoch, Claire îl privește pe Colum cum se îndreaptă greoi și dureros spre scaunul său, unde va judeca în disputele dintre oamenii care locuiesc pe pământurile MacKenzie. Claire îi diagnostichează în privat afecțiunea ca fiind sindromul Toulouse-Lautrec, o boală genetică degenerativă a oaselor și a țesutului conjunctiv, numită după celebrul artist care nici măcar nu exista încă. Claire notează că Lautrec a murit la frageda vârstă de 38 de ani și, având în vedere starea medicinei în secolul al XVIII-lea, era sigură că Colum nu mai avea mult timp de trăit.
În timp ce Colum ascultă disputele, Geillis traduce pentru Claire pe măsură ce diversele probleme sunt rezolvate, până când, în cele din urmă, un tată furios își aduce fiica pentru a fi judecată, sub privirile îngrijorate ale doamnei Fitz. Geillis îi spune lui Claire că tatăl ei o acuză de comportament dezordonat și dorește ca MacKenzie să o pedepsească pentru nesupunere. Colum este de acord, dar Jamie se oferă să o pedepsească în locul ei. Claire este îngrozită pentru că Jamie este încă rănit, dar cu un cuvânt șoptit de la Dougal, Colum îi permite și Jamie alege pumnii în loc de curea. Claire privește cum Rupert îi aplică o bătaie crudă, inclusiv o lovitură la rana care se vindecă, numind întregul proces barbar. După ce se termină, Geillis o conduce pe Claire pe drumul din spate spre bucătărie unde îi îngrijește din nou rănile.
Claire îl întreabă pe Jamie de ce a acceptat pedeapsa fetei și dacă o cunoaște măcar. Jamie îi răspunde că știe cine este, dar că nu a vorbit cu adevărat cu ea, dar să primească o bătaie în public ar fi făcut-o de rușine și i-ar fi luat mult timp să treacă peste asta. Pentru el a fost mai ușor, este doar rănit, dar nu afectat și va trece peste asta. Doamna Fitz sosește pentru a-i aduce ceai din scoarță de salcie pentru durerea lui și îi mulțumește lui Jamie pentru gestul său, deoarece fata, Laoghaire MacKenzie, este nepoata ei.
După ce doamna Fitz pleacă pentru a nu plânge, Claire îl sfătuiește pe Jamie să-și scoată bandajul de la umăr în două zile. El întreabă dacă nu i-ar fi mai ușor să o facă ea, iar Claire spune că va pleca sâmbătă cu tinichigiu spre Inverness. Își iau rămas bun cu stângăcie unul de la celălalt. Laoghaire își bagă capul în bucătărie și Claire îi spune lui Jamie că se pare că cineva vrea să vorbească cu el între patru ochi. El îi urează lui Claire drum bun, pentru prima dată folosindu-i numele.
Tinkerul sosește și Claire este nerăbdătoare să înceapă. Doamna Fitz îi împachetează un coș plin de bannere și brânză și Claire îi mulțumește pentru bunătatea ei. Dougal apare și spune că Colum dorește să o vadă și Claire întreabă de ce, dar el spune că motivul nu contează. Dougal o conduce pe Claire printr-un pasaj familiar în care fusese odată cu Frank. Este aceeași cameră pe care o exploraseră mai devreme, de data aceasta mai curată, cu lumânări aprinse și cu sticle și diverse instrumente umplând mesele și rafturile. Colum o salută pe Claire și o întreabă dacă are vreo legătură cu Clanul Beaton. El îi spune că vindecătorii din Clanul Beaton sunt faimoși în toate ținuturile Highlands și că au avut unul aici, iar această cameră a fost cabinetul lui Davie Beaton, dar el a murit din cauza febrei.
Colum spune că a înțeles că ea însăși este un vindecător priceput și Claire admite că este un interes al ei. El o întreabă dacă știe să folosească poțiunile și lucrurile din cameră și ea îi răspunde ceva. Îi mulțumește că i-a arătat camera, încearcă să plece, dar el spune că, din moment ce nu au mai avut un vindecător de când Davie a murit, vrea ca ea să se ocupe de această muncă. Ea protestează, iar el îi spune că va rămâne. Ea întreabă dacă Dougal l-a pus să facă asta, iar el spune că va rămâne pentru că este plăcerea lui ca ea să facă asta. El crede că ea are secrete și poate că sunt genul de secrete pe care le are orice femeie, dar până când va fi sigur că Claire nu reprezintă o amenințare pentru el, pentru Leoch sau pentru Clanul MacKenzie, ea va rămâne acolo ca oaspete al lui. Ea spune că în calitate de prizonieră, iar el spune că doar dacă ea încearcă să plece.
Lăsată singură în dulapul lui Davie Beaton, o Claire foarte speriată izbucnește în lacrimi.
.