Versurile 1-42
1 Samuel 20:1. David a fugit din Naiot, în Rama, și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: „Ce am făcut, care este nelegiuirea mea, și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de îmi caută viața?
David avea un dușman pe tron; și Dumnezeu i-a dat un prieten în moștenitorul tronului. Dacă ai un dușman, ai și un prieten; Dumnezeu îl pune pe unul împotriva celuilalt în providența Sa, pune-l pe unul împotriva celuilalt în gândurile tale și fii mângâiat prin aceasta. David ar fi putut avea inima foarte grea din cauza lui Saul, și așa a fost; dar Ionatan a venit să fie greutatea de rezervă de partea cealaltă și să întoarcă balanța în favoarea fiului lui Isai. De la el, David a întrebat: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de îmi caută viața?”
1 Samuel 20:2. Și el i-a răspuns: „Doamne ferește; nu vei muri; iată, tatăl meu nu va face nimic, nici mare, nici mic, decât să mi-l arate; și de ce ar ascunde tatăl meu acest lucru de mine?” Nu este așa.
Se admiră pe Ionatan pentru că îl apără pe Saul; el nu va crede nimic rău despre tatăl său. Copiii nu ar trebui să creadă niciodată nimic rău despre părinții lor, decât dacă nu le este impus; această regulă face parte din porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.”
1 Samuel 20:3. Și David a mai jurat și a zis: „Tatăl tău știe cu siguranță că am găsit har în ochii tăi; și a zis: „Să nu lase pe Ionatan să știe acest lucru, ca să nu se întristeze; dar, cu adevărat, așa cum trăiește Domnul și cum trăiește sufletul tău, nu este decât un pas între mine și moarte”.
A vrut ca Ionatan să creadă adevărul, și anume că Saul căuta să-l ucidă și că era în mare primejdie din cauza mâniei regelui; de aceea a făcut un jurământ dublu că așa a fost. Nu este de datoria creștinilor să-l imite pe David în această privință, căci porunca Domnului nostru către ucenicii săi este: „Nu jurați deloc, ci comunicarea voastră să fie: Da, da; nu, nu; căci orice lucru mai mult decât acestea vine din rău.”
1 Samuel 20:4. Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Orice dorește sufletul tău, chiar voi face pentru tine.”
Iubirea promite lucruri mari. Ne amintim aici de dragostea lui Hristos și de modul în care El spune: „Cereți ce vreți și vi se va face.”
1 Samuel 20:5-6. David a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă și nu trebuie să lipsesc să stau cu împăratul la masă; dar lasă-mă să plec, ca să mă ascund pe câmp până a treia zi seara. Dacă tatăl tău îmi va simți lipsa, spune-i că David mi-a cerut insistent permisiunea să fugă la Betleem, cetatea lui, pentru că acolo este o jertfă anuală pentru toată familia.
Familia lui David era o familie evlavioasă și aveau o întâlnire, nu pentru a face plăceri, ci pentru jertfă; o adunare specială a familiei pentru închinare și David trebuie neapărat să fie acolo. El nu a spus nici un neadevăr; el a dorit într-adevăr să meargă la Betleem.
1 Samuel 20:7-8. Dacă zice așa: „Este bine; robul tău va avea pace”; dar dacă este foarte mânios, atunci fii sigur că răul este hotărât de el. De aceea să te porți cu bunăvoință cu robul tău, pentru că l-ai adus pe robul tău într-un legământ al Domnului cu tine; totuși, dacă este în mine nelegiuire, omoară-mă tu însuți, căci de ce să mă aduci la tatăl tău?
Cei doi bărbați încheiaseră un legământ solemn înaintea lui Dumnezeu că vor fi prieteni pe viață, așa că David a pledat cu Ionatan. El era nevinovat, știa că nu făcuse niciun rău și de aceea i-a spus lui Ionatan: „Dacă sunt ceea ce crede tatăl tău că sunt, omoară-mă tu însuți.”
1 Samuel 20:9-11. Și Ionatan a răspuns: „Departe de tine, căci dacă aș ști cu siguranță că tatăl meu a hotărât să vină răul asupra ta, atunci nu ți-aș spune-o? Atunci David a zis lui Ionatan: „Cine mi-o va spune, sau dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? Ionatan a zis lui David: „Vino, și să ieșim la câmp! Și au ieșit amîndoi la cîmp.
Destul de singuri, departe de trupele lor, unde puteau vorbi împreună fără să fie auziți. Acești doi oameni buni căutau o părtășie privată; și nu credeți că, dacă Îl iubim pe Hristos, vom dori să rămânem singuri cu El? Nu-i vom spune oare: „Să mergem pe câmp”? Acolo unde nu există devoțiune privată, nu există deloc devoțiune. Dacă nu rămânem niciodată singuri cu Hristos, suntem cu totul străini atât de El, cât și de dragostea Lui.
1 Samuel 20:12-15. Și Ionatan a zis lui David: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, când voi suna pe tatăl meu despre ziua de mâine oricând, sau a treia zi, și, iată, dacă va fi bine față de David, și atunci nu voi trimite la tine și nu-ți voi arăta, Domnul să facă așa și cu mult mai mult față de Ionatan; dar dacă îi va plăcea tatălui meu să-ți facă rău, atunci îți voi arăta și te voi trimite, ca să pleci în pace; și Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu. Și tu, numai cât voi trăi, să-mi arăți bunătatea Domnului, ca să nu mor: Ci, de asemenea, să nu tai în veci bunătatea ta de la casa mea; nu, nu când Domnul va stârpi pe fiecare dintre vrăjmașii lui David de pe fața pământului.
În marea dragoste a lui Ionatan, el a vrut nu numai să fie el însuși prietenul lui David, ci și ca toți copiii săi să fie îndrăgostiți de același viteaz erou. Fraților, dragostea noastră față de Hristos ne face să tânjim să vedem că și copiii noștri îl iubesc. Nu voi crede că aveți dragoste față de Hristos dacă nu vă rugați ca și băieții și fetele voastre să îl iubească. Dragi copii ai unor părinți evlavioși, dorința inimii noastre și rugăciunea noastră către Dumnezeu pentru voi este ca voi să iubiți pe Dumnezeul mamei voastre și să vă încredeți în Mântuitorul tatălui vostru.
1 Samuel 20:16-18. Și Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, zicând: „Domnul să o ceară chiar din mâna vrăjmașilor lui David. Și Ionatan a făcut ca David să jure din nou, pentru că îl iubea, căci îl iubea ca pe sufletul său. Atunci Ionatan a zis lui David: „Mâine este lună nouă; și tu vei fi nelipsit, pentru că scaunul tău va fi gol.
David nu era un nimeni; dacă era plecat, era nelipsit. Mi-aș dori ca toți participanții la casa de rugăciune să-și amintească faptul că, atunci când sunt plecați, li se simte lipsa. Poate că unii dintre voi au venit în această seară de la vreo capelă mică, unde vi se va simți foarte mult lipsa; nu am de gând să vă mulțumesc că ați venit aici, pentru că este posibil ca, în mod inconștient, să îi provoc durere pastorului vostru și nu vreau să îi răpesc una dintre oile sale. Scaunul lui David este gol în această seară și i se va simți lipsa.
1 Samuel 20:19-23. După ce vei fi stat trei zile, să te cobori repede și să vii la locul unde te-ai ascuns când era afacerea în desfășurare și să rămâi lângă piatra Ezel. Și voi trage trei săgeți în partea ei, ca și cum aș trage la un semn. Și, iată, voi trimite un flăcău, zicând: „Du-te și caută săgețile”. Dacă voi spune expres flăcăului: „Iată, săgețile sunt de partea aceasta a ta, ia-le!”, atunci vino, căci pentru tine este pace și nici un rău, căci trăiește Domnul. Dar dacă îi voi spune astfel tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine; du-te, căci Domnul te-a trimis. Iar în ce privește chestiunea despre care am vorbit tu și cu tine, iată, Domnul să fie între mine și tine pentru totdeauna.
Așa se aranjează cum să-l anunțe pe David în cazul în care era în pericol. Iubirea este grijulie, iubirea ar ține obiectul ei departe de pericol; de aceea, așa cum iubim pe cineva, să încercăm să-l ferim de păcat, să ne străduim să-l avertizăm când ispita este aproape, ca să nu cadă de mâna vrăjmașului.
1 Samuel 20:24-27. David s-a ascuns pe câmp; și, când a venit luna nouă, împăratul l-a așezat să mănânce. Împăratul s-a așezat pe scaunul său, ca și în alte dăți, pe un scaun lângă zid; Ionatan s-a ridicat, iar Abner a stat lângă Saul, și locul lui David era gol. Cu toate acestea, Saul n-a vorbit nimic în ziua aceea, căci se gîndea: „Ceva i s-a întîmplat, nu este curat; cu siguranță nu este curat”. A doua zi, a doua zi a lunii, locul lui David era gol; și Saul a zis fiului său Ionatan: „De ce nu vine fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici azi?”
David era fiul lui Isai, dar era ginerele lui Saul; totuși, din dispreț, regele furios îl numește „fiul lui Isai.”
1 Samuel 20:28-30. Ionatan i-a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut insistent permisiunea de a merge la Betleem; și el a zis: „Lasă-mă să mă duc, te rog, pentru că familia noastră are o jertfă în cetate; și fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo; și acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, lasă-mă să plec, te rog, și să văd pe frații mei”. De aceea el nu vine la masa împăratului.
Atunci mânia lui Saul s-a aprins împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu al femeii perverse și răzvrătite, nu știu eu că ai ales pe fiul lui Isai spre confuzia ta și spre confuzia goliciunii mamei tale? El a fost cuprins de o asemenea patimă încât a început să-și maltrateze propria soție, mama propriului său fiu. În Răsărit, dacă vrei să înțepi cel mai tare un om, dă nume rele mamei sale; și cu siguranță, și în Apus, dacă cineva are ceva de spus împotriva mamei unui om, îl taie pe fiul ei la inimă dacă este ceea ce trebuie să fie.
1 Samuel 20:31. Căci atâta timp cât fiul lui Isai va trăi pe pământ, tu nu vei fi întemeiat și nici împărăția ta nu se va întemeia. De aceea, trimite acum și adu-l la mine, căci el va muri negreșit.
Saul știa că David, și nu Ionatan, urma să-i succeadă la tron.
Îl avertizează pe Ionatan despre acest fapt, dar caută totuși să obțină viața rivalului său.
1 Samuel 20:32. Și Ionatan a răspuns lui Saul, tatăl său, și i-a zis: „Pentru ce să fie omorât, ce a făcut?
Întrebări foarte rezonabile, puse foarte corect.
1 Samuel 20:33-42. Și Saul a aruncat asupra lui o suliță ca să-l lovească; prin aceasta Ionatan a știut că era hotărât de tatăl său să ucidă pe David. Ionatan s-a sculat de la masă, cuprins de o mânie aprigă, și nu a mâncat carne în a doua zi a lunii, căci era mâhnit pentru David, pentru că tatăl său îl făcuse de rușine. Dimineața, la ceasul hotărât, Ionatan a ieșit la câmp cu David și cu un băiețel cu el. Și a zis băiatului său: „Aleargă, află acum săgețile pe care le trag. Și cum alerga băiatul, a tras o săgeată dincolo de el. Și când a ajuns băiatul la locul săgeții pe care o trăgea Ionatan, Ionatan a strigat după băiat și a zis: „Nu cumva săgeata este dincolo de tine? Și Ionatan a strigat după flăcău: „Grăbește-te, grăbește-te, nu te opri”. Și flăcăul lui Ionatan a strâns săgețile și a venit la stăpânul său. Dar flăcăul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul acesta. Ionatan a dat artileria băiatului său, și i-a zis: „Du-te, du-le în cetate. Cum a plecat flăcăul, David s-a sculat dintr-un loc spre miazănoapte, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul, până ce David a depășit. Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, căci am jurat amîndoi în Numele Domnului, zicînd: „Domnul să fie între mine și tine, și între sămînța mea și sămînța ta, în veac!”. Și el s-a sculat și a plecat; și Ionatan s-a dus în cetate.
Vezi dragostea lui Ionatan și a lui David! Iată un frate născut pentru adversitate, care s-a agățat de prietenul său în ziua pericolului și chiar și-a pus în pericol propria viață pentru a-l apăra pe David. Să vedem aici o slabă emblemă a ceea ce marele nostru Prieten, Domnul Isus, a făcut pentru noi.
.