Comportament disruptiv și opozant la un băiat de 11 ani

Tony este un băiat de 11 ani în clasa a cincea a cărui mamă îl descrie ca fiind „un copil foarte bun, inteligent și care încearcă să fie prietenos. Dar face mereu lucruri care îi creează probleme la școală și uneori acasă”. Tony a fost diagnosticat cu ADHD (tip combinat) în urmă cu 2 ani. Terapia cu stimulente i-a îmbunătățit atenția și concentrarea în timpul școlii, a scăzut hiperactivitatea în clasă și a îmbunătățit rezultatele școlare. Cu toate acestea, Tony este opozant și perturbator pe terenul de joacă, în timpul sporturilor de echipă și acasă. Profesorul său a observat că vrea să se integreze, dar se ceartă rapid cu alți copii. Are dificultăți în a menține prieteniile, deoarece, de obicei, îi enervează pe ceilalți cu cereri nerezonabile. Are adesea crize de furie atunci când lucrurile nu merg așa cum vrea el; crizele nu sunt prelungite, dar sunt frecvente. Acasă, în mai multe rânduri, Tony și-a lovit sora mai mică, iar odată a aruncat o farfurie de masă împotriva peretelui în timpul unei mese în familie. Deși mama sa descrie aceste comportamente ca fiind prezente de mulți ani, ele par să se intensifice. Tony locuiește cu ambii părinți și cu sora sa mai mică. Nu există antecedente de discordie maritală sau de schimbare majoră a evenimentelor de viață în ultimul an. Testele standardizate de performanță demonstrează scoruri medii sau peste medie. El continuă să obțină în principal note de B și ocazional un C. Părinții lui Tony au încercat să limiteze timpul petrecut la televizor ca pedeapsă pentru comportamentele perturbatoare, fără niciun efect aparent. Mama sa raportează că a țipat la el în mai multe ocazii când a refuzat să îndeplinească treburile casnice. „Se enervează la cea mai simplă cerere de ajutor”. După ce s-a întâlnit cu Tony și cu mama sa și a efectuat o examinare fizică normală, pediatrul l-a trimis pe Tony la un psiholog pentru copii pentru terapie comportamentală.