Obiective: Scopul acestui studiu a fost de a investiga corespondența dintre anatomia arterială coronariană și miocardul furnizat pe baza modelului de 17 segmente propus de American Heart Association.
Context: Atribuirea standardizată a arterelor coronare la segmente miocardice specifice se bazează în prezent pe ipoteze empirice.
Metode: Un studiu de rezonanță magnetică cardiacă a fost efectuat la 93 de subiecți în urma unui infarct miocardic acut tratat prin intervenție coronariană percutanată primară. Doi observatori au revizuit în orb toate angiogramele pentru a examina localizarea leziunii vinovate și dominanța coronariană. Alți doi observatori au punctat prezența unui hiperenfancement (HE) prin rezonanță magnetică cardiacă pe un model cu 17 segmente. Segmentele au fost împărțite pe baza reperelor anatomice, cum ar fi șanțurile interventriculare și mușchii papilari.
Rezultate: Într-o analiză per-segment, 23% din segmentele HE au fost discordante cu distribuția coronariană atribuită empiric. Prezența HE în peretele anterior bazal anteroseptal, mijlociu-anterior, mijlociu-anteroseptal sau apical a fost 100% specifică pentru ocluzia arterei descendente anterioare stângi. Infarctele arterei descendente anterioare stângi au implicat frecvent pereții mijlociu-anterolateral, apical lateral și apical inferior. Niciun segment nu a fost 100% specific pentru ocluzia arterei coronare drepte sau a arterei circumflexe stângi (LCX), deși HE în peretele anterolateral bazal a fost foarte specific (98%) pentru ocluzia LCX. Combinația de HE în pereții anterolateral și inferolateral a fost 100% specifică pentru ocluzia LCX, iar atunci când a fost extinsă la peretele inferior, a fost, de asemenea, 100% specifică pentru ocluzia LCX dominantă sau codominantă.
Concluzii: Patru segmente au fost complet specifice pentru ocluzia arterei descendente anterioare stângi. Niciun segment nu poate fi atribuit exclusiv arterei coronare drepte sau ocluziei LCX. Cu toate acestea, analiza segmentelor adiacente a crescut specificitatea pentru o anumită ocluzie coronariană. Aceste constatări aduc dovezi obiective în segmentarea adecvată a teritoriilor de perfuzie arterială coronariană și ajută la atribuirea precisă a vasului vinovat în diferite modalități de imagistică.