A sosit Halloween-ul, noaptea din fiecare an în care copiii se îmbracă în costume și merg la „trick or treating”.
La suprafață, această activitate pare a fi una relativ benignă. Ce poate fi mai nevinovat decât niște tineri drăguți care colectează dulciuri?
Halloween, însă, este de fapt una dintre singurele noastre sărbători bazate pe șantaj. Atunci când copiii strigă „trick or treat”, ei cer, în esență, bomboane în schimbul faptului că nu fac o farsă sau altceva care este urât.
Câțiva copii de Halloween învață cum să ceară bomboane străinilor. Învățarea de a interacționa politicos cu străinii este o lecție valoroasă. Alți copii costumați, însă, își dau seama cum să șantajeze oamenii pentru dulciuri și că amenințările cu răutăți sunt uneori modalități eficiente de a obține ceea ce vrei.
Există o modalitate mai bună decât șantajarea oamenilor cu trucuri pentru a obține mai multe dulciuri?
Cu câțiva ani în urmă, când copiii mei erau mici, am făcut un experiment simplu și economic pentru a afla. Am vrut să descoperim o modalitate de a maximiza cantitatea de dulciuri pe care le puteau colecta fără a amenința adulții.
Experimentul
Experimentul a fost important pentru copiii mei, deoarece am încercat să nu le cumpăr niciodată bomboane. Astfel, principala lor sursă de dulciuri a fost această singură sărbătoare. Dacă obțineau o pradă suficient de mare de Halloween, aveau suficiente bomboane pentru a rezista până la următoarea.
Am trăit într-un orășel din Ohio care era perfect pentru experiment. Orașul era împărțit în trei cartiere separate de drumuri principale mari și aglomerate. Cartierul din nord avea vile și milionari. Cartierul central era din clasa de mijloc. Cartierul de sud, unde locuiam noi, era partea mai săracă a orașului.
Ceea ce făcea ca orașul să fie grozav pentru experimente era faptul că era posibil să mergi pe jos în toate secțiunile diferite într-o singură noapte, dacă erai interesat să răspunzi la întrebarea: „Unde te duci să iei cele mai multe bomboane?”. Vizitând toate cartierele într-o singură seară, variabile precum vremea, condițiile economice și ziua respectivă a săptămânii erau luate în considerare.
Într-un an, am reușit să-mi conving copiii să testeze toate cele trei cartiere. La început am încercat să-i conving că aflarea răspunsului era importantă pentru a înțelege unde, în anii următori, puteau aduna cantitatea maximă de bomboane. Chiar și în calitate de copii ai unui economist, ei nu au fost impresionați de acest argument. Am sfârșit prin a le promite că le voi cumpăra destule bomboane pentru a compensa orice deficit dacă vor fi de acord cu ideea nebunească a tatei.
Rezultatele
Rezultatele experimentului au fost destul de clare.
Casele bogate au oferit cele mai mari și mai frumoase bucăți de bomboane. Cu toate acestea, au existat două probleme cu sunatul la ușă în partea bogată a orașului. Relativ puțini oameni erau acasă, ceea ce însemna puține locuri pentru a cere dulciuri. În plus, distanța dintre casele care ofereau bomboane era destul de mare. Acest lucru însemna că era nevoie de mult timp pentru a strânge o cantitate semnificativă de bomboane. Din moment ce partea bogată a orașului era în mod clar un eșec, am fost cu toții de acord să încercăm un alt cartier.
Partea mai săracă a orașului nu era, de asemenea, grozavă pentru colectarea de bomboane. Copiii mei i-au recunoscut pe unii dintre prietenii lor, dar au simțit că bomboanele care se dădeau nu erau de genul celor care le plăceau cu adevărat sau pe care voiau să le mănânce pentru tot restul anului.
Nu este surprinzător, deoarece bomboanele de Halloween sunt scumpe. Se așteaptă ca americanii să cheltuiască anul acesta 2,7 miliarde de dolari pe bomboane de Halloween, potrivit Asociației Naționale a Cofetarilor. Acest lucru înseamnă că o gospodărie americană medie va cheltui 22 de dolari doar pe bomboane. Aceasta este de aproximativ două ori mai mult decât cheltuiește o familie săracă tipică pe mâncare pe zi. Cumpărarea atâtor bomboane ar putea costa o gospodărie cu venituri mici două zile de masă!
Copiilor le-a plăcut cartierul de clasă mijlocie. Distanța dintre case nu era atât de mare și multe dintre case dădeau toate bomboanele preferate ale copiilor mei. Prada era atât de mare încât aveau suficiente bomboane pentru a rezista cu ușurință un an întreg.
Există o cale mai bună?
Deci, ce lecții am învățat din micul nostru experiment economic?
În primul rând, șantajul nu este necesar. În loc să îi lăsați pe copii să strige „Ne dați sau nu ne dați”, încurajați-i pe copii să spună „Halloween fericit”. Îndepărtarea amenințării unui truc probabil că nu va face nicio diferență în ceea ce privește cantitatea de dulciuri colectate, deoarece oricum este o amenințare inutilă pentru (majoritatea) copiilor.
Apoi duceți copiii în cartierele cu cel mai mare raport de dulciuri la pași între case și distrați-vă de minune. Vă cer doar o mică favoare. Dacă pe voi sau pe copiii voștri vă doare burta sau măseaua de la prea multe bomboane, nu dați vina pe mine.
.