Utilizare în filosofie: fapte care nu sunt nici adevărate, nici false
În instanța de filosofie și logică o contingență se referă la starea acelor fapte care întotdeauna din punct de vedere logic se dovedesc a nu fi nici adevărate, nici false.
Contingența exprimă opusul necesității, în sensul că prin necesitate se înțelege ceea ce face ca lucrurile să se întâmple în mod infailibil într-un anumit fel și nu în altul.
De exemplu, un eveniment contingent este acela care ar fi putut să nu aibă loc și, invers, un eveniment necesar nu s-ar fi putut întâmpla așa cum s-a întâmplat.
Se vorbește destul de des de posibilitate și contingență în mod interschimbabil, dar cea din urmă se deosebește de prima prin aceea că posibilitatea include întotdeauna aprecieri și afirmații care sunt în mod necesar adevărate, precum și unele care nu sunt în mod necesar false.
În același context se vorbește de ființă contingentă atunci când o ființă nu este prin ea însăși, ci prin intermediul alteia, astfel încât ea poate fi sau nu în același timp.
Posibilitatea ca ceva să se întâmple sau un eveniment neprevăzut
O altă utilizare a termenului este aceea de a lua în considerare posibilitatea sau riscul ca o situație să se întâmple; faptul că nașterea primului nostru copil este anticipată este o contingență care intră în planurile noastre.
Acest lucru înseamnă că contingența poate fi orice lucru care este probabil să se întâmple, chiar dacă nu suntem absolut siguri de aceasta, deci este ceva posibil care se poate întâmpla sau nu.
De asemenea, o contingență este un eveniment sau o problemă care apare în fața noastră într-un mod total neprevăzut.
Contingența este orice lucru care se poate întâmpla sau nu se poate întâmpla, adică nu este nici sigur, nici necesar că se va întâmpla sau că va exista.
Plan de contingență pentru a le preveni
Asociat acestui concept apare un altul care este frecvent utilizat în limbajul nostru și anume planul de contingență, care constă într-un plan pe care o autoritate competentă sau un grup specializat într-o anumită sarcină îl elaborează cu misiunea de a preveni o anumită contingență, adică apariția unui eveniment care este posibil să se întâmple.
Considerăm prognoza unei ploi torențiale într-un oraș care de obicei se inundă. Autoritățile competente ar trebui să dispună de un plan de urgență pe care îl vor pune în aplicare în cazul în care furtuna prognozată se va solda în cele din urmă cu precipitații abundente și inundații.
Acum, trebuie să spunem că aceste planuri sunt rezultatul unor situații neprevăzute care în cele din urmă s-au întâmplat și care au ajuns să provoace probleme serioase din cauza lipsei unui plan adecvat de contracarare a evenimentului.
Problema inundațiilor, sau a cutremurelor, sunt printre cele mai recurente care impun implementarea unui plan de acest tip. Deși este evident că ploile nu pot fi evitate, ceea ce poate fi evitat sunt consecințele dezastruoase pe care aceste condiții climatice le au adesea, cum ar fi casele inundate, pierderea de bunuri materiale, ca să nu mai vorbim de victimele umane.
Cel mai important lucru este să avem un bun sistem de avertizare meteorologică care să anticipeze furtuna, astfel încât autoritățile corespunzătoare să poată scoate în stradă toate elementele de prevenție și, de asemenea, să comunice cetățenilor cum ar trebui să acționeze în fața iminenței unor astfel de evenimente.
Reversul contingenței se dovedește a fi conceptul de securitate. Atunci când există securitate, aceasta se datorează faptului că există certitudinea, garanția că ceva se va împlini sau se va întâmpla așa cum era de așteptat sau planificat.
Partea opusă a contingenței se dovedește a fi conceptul de securitate.