Este social media de vină pentru creșterea narcisismului?

Sunt rețelele de socializare de vină pentru creșterea narcisismului?

Studiile arată acum ceea ce mulți dintre voi poate că ați bănuit: Trăim într-o societate din ce în ce mai narcisistă.

Într-o lume în care televiziunea la orele de maximă audiență este dominată de o „realitate” la fel de falsă ca și genele Kardashian, iar oamenii stau la masă și verifică pe Facebook în loc să poarte conversații față în față, s-ar putea ca acest lucru să nu fie o surpriză.

S-a scris mult despre creșterea narcisismului în rândul milenialilor, generația născută în anii 1980 și 1990, o generație supranumită în mod controversat „Generația Eu” de către profesorul Jean M. Twenge în 2007. În cea mai recentă lucrare a sa, The Narcissistic Epidemic: Living in the Age of Entitlement, Twenge (împreună cu W. Keith Campbell) explică: „În datele de la 37.000 de studenți, trăsăturile de personalitate narcisistă au crescut la fel de repede ca și obezitatea din anii 1980 până în prezent”. Comparația cu obezitatea sugerează că narcisismul este o altă epidemie în America.

Poate și mai îngrijorător, o mână de studii noi care compară trăsăturile și obiectivele de viață ale tinerilor din liceu și din facultate de astăzi cu cele ale generației X și ale baby-boomerilor la aceeași vârstă, arată o creștere a valorilor extrinseci mai degrabă decât a celor intrinseci. Milenialii sunt mai predispuși să prețuiască banii, imaginea și faima în detrimentul comunității, al afilierii și al acceptării de sine.

Atunci cine este de vină pentru această creștere generațională a narcisismului?

Puteți să îi punem coada lui Mark Zuckerberg și a apariției Facebook? În ultimii câțiva ani, o multitudine de cercetări care fac conexiuni între Facebook și narcisism au început să apară. Studiile constată în mod constant că persoanele care obțin un scor mai mare la chestionarul Narcissistic Personality Inventory (Inventarul personalității narcisiste) tind să aibă mai mulți prieteni pe Facebook, să se eticheteze mai des în fotografii și să își actualizeze statusurile mai des. Potrivit Laurei Buffadi, cercetător postdoctoral la Universidad de Dueto din Bilbao, Spania, „Narcisiștii folosesc Facebook și alte rețele de socializare pentru că ei cred că ceilalți sunt interesați de ceea ce fac și vor ca ceilalți să știe ce fac.”

În general, site-urile de socializare încurajează autopromovarea, deoarece utilizatorii generează tot conținutul. W. Keith Campbell explică faptul că oamenii folosesc adesea Facebook „pentru a părea importanți, pentru a părea speciali și pentru a obține atenție, statut și stimă de sine”. Problema cu acest aspect al rețelelor de socializare este că aproape toată lumea prezintă un portret nerealist al propriei persoane. La fel cum oamenii selectează cele mai atrăgătoare fotografii ale lor pentru a le folosi ca imagini de profil, ei tind să își populeze fluxurile de știri cu cele mai atractive știri despre ei înșiși. Desigur, acest lucru nu este întotdeauna așa, dar imaginea nerealistă și însorită pe care o zugrăvesc atât de mulți utilizatori ai rețelelor sociale poate avea un efect psihologic negativ asupra prietenilor sau adepților lor. Studii recente efectuate pe studenți din întreaga țară au arătat că „studenții care erau mai implicați în Facebook erau mai predispuși să creadă că viețile altora erau mai fericite și mai bune”. Acești utilizatori înrăiți de Facebook erau, de asemenea, mai predispuși să se compare în mod negativ cu alții și să se simtă mai rău în legătură cu ei înșiși.

În timp ce Facebook este cu siguranță o platformă pentru narcisiști, este o greșeală să presupunem că doar Facebook a cauzat acest vârf de narcisism. După cum a subliniat cercetătorul Shawn Bergman, „există o cantitate semnificativă de cercetări psihologice care arată că personalitatea cuiva este destul de bine stabilită până la vârsta de 7 ani”, având în vedere că politica Facebook nu permite utilizatorilor să se înregistreze până la vârsta de 13 ani, „trăsăturile de personalitate ale utilizatorilor tipici sunt destul de bine înrădăcinate în momentul în care intră pe o rețea socială.”

Adevărul este că creșterea narcisismului în rândul milenialilor ar putea avea mai puțin de-a face cu rețelele noastre sociale online și mai mult de-a face cu rețelele noastre sociale de acasă. De-a lungul ultimelor câteva decenii, a existat o creștere a alinării părinților și a așa-numitei mișcări a „stimei de sine”. Părinții și profesorii care încearcă să le insufle copiilor un sentiment sănătos de stimă de sine, lăudându-i din belșug, fac adesea mai mult rău decât bine. De fapt, studiile arată că copiii cărora li se oferă complimente pentru o abilitate pe care nu o stăpânesc sau pentru talente pe care nu le au se simt mai goi și mai nesiguri. Doar atunci când copiii sunt lăudați pentru realizări reale sunt capabili să-și construiască o stimă de sine reală.

Am scris anterior despre diferențele fundamentale dintre stima de sine și narcisism:

Stima de sine diferă de narcisism prin faptul că reprezintă o atitudine construită pe baza realizărilor pe care le-am stăpânit, a valorilor la care am aderat și a grijii pe care am arătat-o față de ceilalți. Narcisismul, dimpotrivă, se bazează adesea pe teama de eșec sau de slăbiciune, pe o concentrare asupra propriei persoane, pe o dorință nesănătoasă de a fi văzut ca fiind cel mai bun și pe o nesiguranță adânc înrădăcinată și un sentiment subiacent de inadecvare.

Este important să înțelegem că narcisismul provine din sentimentele subiacente de inadecvare. Mulți copii din generația mileniului au primit mai degrabă formă decât fond, cadouri în loc de prezență, ceea ce îi lasă pe copii cu un sentiment de nesiguranță. Laudele goale îi determină pe copii să se simtă îndreptățiți, în timp ce le lipsește adevărata încredere necesară pentru a se simți bine în pielea lor. Schimbarea societății noastre către gratificarea instantanee pare să aibă un efect negativ asupra copiilor noștri.

În recenta noastră carte The Self Under Siege (Sinele sub asediu), eu și tatăl meu, Dr. Robert Firestone, scriem despre importanța părinților de a-și încuraja copiii să aibă un adevărat sentiment de sine. Pentru ca copiii să se simtă siguri și încrezători în ei înșiși, este esențial ca părinții să distingă foamea emoțională de dragostea adevărată. Adevărata iubire părintească include căldură, afecțiune și receptivitate la nevoile copilului, precum și oferirea de îndrumare, direcție și control copilului atunci când este cazul. Acest tip de iubire îi ajută pe copii să dezvolte o stimă de sine reală, mai degrabă decât trăsături narcisiste de personalitate.

În timp ce este cert că formele de comunicare online și rețelele sociale afectează sănătatea mentală a individului, soluția pentru a promova o generație mai puțin narcisistă este de a insufla un sentiment sănătos de stimă reală offline înainte ca cineva să fie suficient de mare pentru a posta prima actualizare de status. Doar fiind mai puțin obsedați de sine și acordând mai multă valoare relațiilor personale putem transmite aceste valori generației următoare.

Tags: facebook, narcisism, social media, adolescenți

.