Nota editorului: (David M. Perry este jurnalist și istoric. El este consilier academic senior în cadrul departamentului de istorie al Universității din Minnesota. Urmăriți-l pe Twitter. Opiniile exprimate aici sunt cele ale autorului. Vezi mai multe articole de opinie pe CNN).
(CNN) Joia trecută am condus până la benzinărie pentru a cumpăra niște peștișori pentru momeală. Crapii se înmulțesc, bibanul sare și este o vreme excelentă pentru pescuit aici, în primăvara din Minnesota. Am intrat în magazin cu găleata de momeală în mână și cu o mască de pânză pe față și mi-am dat seama rapid că, deși nu eram nici pe departe singurul locuitor din Minnesota care cumpăra momeală în acea seară, eram singurul care purta o mască.
David M. Perry Am primit câteva priviri. Mi-am cumpărat peștișori. Am vorbit poate un pic prea tare cu casierul despre cercetările care arată că măștile funcționează. Am plătit și am spus amiabil: „Chestia cu aceste măști ieftine este că nu mă protejează pe mine de tine; te protejează pe tine de mine. N-aș vrea să îmbolnăvesc pe cineva”.
Punerea unei bucăți de pânză peste gură și nas înainte de a merge la cumpărături pare un preț destul de mic de plătit. Dar, chiar dacă o majoritate tăcută și puternică a americanilor sprijină purtarea măștilor, prea multe întâlniri în jurul măștilor devin ostile. Atunci când purtarea măștilor devine o problemă de poliție, persoanele marginalizate sunt pedepsite. Când purtarea măștilor devine politică, atunci partizanatul nostru ne va despărți exact în momentul în care trebuie să ne unim pentru a opri această pandemie. Dar avem deja toate instrumentele de care avem nevoie încorporate în normele sociale discrete și larg acceptate. Haideți să adăugăm „fără măști” la faimoasa „fără cămașă, fără pantofi, fără serviciu”.
Covid-19 este un dușman alunecos, ascunzându-se și răspândindu-se cu zile înainte ca persoanele care au fost infectate să prezinte vreun simptom. Dar, potrivit experților care studiază răspândirea Covid-19, cea mai bună înțelegere a noastră este că „picăturile respiratorii de la persoanele infectate reprezintă un mod major de transmitere”, în special de la persoanele asimptomatice. O mască de pânză de bază împiedică suficient de multe dintre aceste picături să se răspândească în aer, unde alte persoane le pot inhala, pentru a reduce dramatic răspândirea bolii, punând poate capăt stării de pandemie globală.
La fel ca și în cazul distanțării sociale, însă, acest tip de mascare a binelui comun funcționează doar dacă o facem suficient de mulți dintre noi. Din păcate, după cum arată tensiunile descrise mai sus, aceiași oameni care au politizat închiderile cer acum redeschiderea fără a impune măști, susținând că mascarea le încalcă autonomia corporală (nu este așa), că mascarea este ca și cum ar fi înrobit (nu este așa) sau mințind că au o dizabilitate și susținând că Legea privind americanii cu dizabilități înseamnă că nu trebuie să poarte o mască (nu așa funcționează „acomodările rezonabile” pentru dizabilități).
Aceste tensiuni, dacă sunt lăsate să se agraveze, ar putea foarte bine să facă imposibilă ridicarea nivelurilor de mascare la gradul de care avem nevoie.
Dar vestea bună este că, la fel ca în cazul distanțării, majoritatea americanilor sunt pregătiți să își pună măștile. La urma urmei, suntem obișnuiți să ne modificăm îmbrăcămintea și comportamentele pentru a ne acomoda cu ceilalți. De-a lungul întregii mele vieți conștiente, am știut că nu pot intra pur și simplu într-un magazin fără cămașă pe mine, chiar dacă pot să stau în curtea mea fără cămașă. Când sunt singur la masa din bucătărie, acasă, uneori mă descalț și îmi pun picioarele pe un scaun liber. Când sunt la un restaurant, îmi păstrez pantofii în picioare. Respectarea acestor norme nu înseamnă să te îngenunchezi în fața tiraniei. Este doar o parte a alegerii de a trăi într-o societate.
O mare majoritate a americanilor fac această alegere. Este logic că persoane precum guralivul din Costco care, potrivit rapoartelor locale, a postat pe Reddit un videoclip în stil selfie (pe care l-a șters ulterior, dar pe care alții l-au descărcat și care acum a fost distribuit pe scară largă), referindu-se la cei care poartă măști ca fiind „oi”, sau la bărbații cu arme care refuză măștile, vor primi cea mai mare atenție, dar adevărul este că mascarea este populară. În plus, după cum spune fiica mea, arată super cool.
Nu toată lumea va fi capabilă să poarte măști imediat, dar cu cât normalizăm mai mult purtarea lor, cu atât mai bine ne va fi. Aaron Thomas a scris pentru Boston Globe despre faptul că este un bărbat de culoare în America și că nu se simte în siguranță purtând o mască improvizată de teama de a nu fi profilat ca fiind un infractor. El și alții au nevoie ca aceia dintre noi care pot purta o mască în siguranță să deschidă calea și să stabilească norma.
Alți oameni nu vor putea niciodată să poarte măști. Fiul meu, un băiat de 13 ani cu sindrom Down și autism, își va întinde o mască de pânză pe față și va chicoti, dar nu o va agăța peste urechi. Pentru copiii foarte mici, este un risc de sufocare. Copii ca al meu ar putea avea nevoie de scutiri permanente de mască, la fel ca mulți alții cu o varietate de dizabilități care împiedică folosirea măștilor. Din fericire, atâta timp cât nu îi lăsăm pe cei care încearcă să abuzeze de ADA să câștige, nu trebuie să obținem o conformitate de 100%. Putem lăsa persoanele cu dizabilități să facă cumpărături, atâta timp cât noi, ceilalți, ajutăm să le protejăm.
Tehnologia este simplă: o bucată de pânză peste gură și nas. Normele sunt și mai simple, pentru că le cunoașteți deja, cu un mic amendament. Fără cămașă, fără pantofi, fără mască, fără serviciu.