Ce este revoluția?
Revoluția înseamnă literalmente o răsturnare de situație sau un salt mortal complet. Este folosit pentru a descrie perioade sau evenimente care aduc schimbări dramatice în politică, economie sau societate. O revoluție politică are loc atunci când un grup de oameni se revoltă împotriva guvernului existent și încearcă să îl răstoarne. De obicei, este asociată cu violența, precum Revoluția Franceză, și uneori duce la război civil. Există însă și revoluții politice fără vărsare de sânge, cu alte cuvinte, în care guvernul existent este înlocuit fără violență. O revoluție economică are loc atunci când economia unei țări este schimbată în mod dramatic, cum ar fi prin inventarea unor noi metode de producție care accelerează rapid procesul de fabricație și extinde producția.
Câteva revoluții aduc schimbări bruște, cum ar fi Revoluția Engleză care a dus la monarhia constituțională pe care Anglia o are și astăzi. Altele au nevoie de mult mai mult timp pentru a afecta ordinea existentă, cum ar fi Revoluția industrială europeană care a avut nevoie de timp pentru a se răspândi din Anglia în restul Europei. De asemenea, anumite revoluții și schimbările pe care le aduc durează mai mult decât altele. De exemplu, Revoluția Franceză a durat 10 ani, după care Franța a reluat o parte din despotismul împotriva căruia oamenii au luptat la început. A fost nevoie de mai multe revoluții în Franța pentru a pune țara pe drumul spre democrație. Efectele altor revoluții au fost ireversibile. De exemplu, odată ce industrializarea a început în Marea Britanie și în Europa, nu avea să mai existe nicio cale de întoarcere la cum erau lucrurile înainte de Revoluția Industrială.
În general, prin urmare, o revoluție se referă la ceva care începe un proces de schimbare fundamentală a unui sistem politic, social sau economic.
Revoluția care a avut cel mai profund efect asupra dezvoltării politice a Europei și a lumii moderne este Revoluția Franceză, care a început în 1789. Unii teoreticieni consideră această revoluție ca fiind paradigma (modelul) sau exemplul unei revoluții. Potrivit acestui model, revoluțiile politice nu sunt cauzate de un singur eveniment. Diverși factori, care evoluează în timp, pot contribui la o situație revoluționară. De obicei, există un eveniment care declanșează revoluția, dar începuturile și sfârșiturile reale ale revoluțiilor politice sunt greu de localizat în timp.
Filosofia din spatele unei revoluții este de obicei dirijată de și un grup de elită educată care dorește să scrie o Constituție pentru țară și să instituie reforme liberale. Cu toate acestea, procesul este adesea preluat de radicali. Radicalii cer schimbări mai profunde și mai extreme. Violența și anarhia izbucnesc adesea. Drepturile omului sunt suspendate, iar tirania și teroarea sunt uneori caracteristici ale revoluției.
Condițiile din Franța în 1798
Modul în care Franța (și majoritatea țărilor europene) era guvernată în secolul al XVIII-lea era foarte diferit de cel al democrației. Ne referim la Franța de dinainte de revoluție ca fiind „Vechea Ordine” sau „Ancien Regime”. Era un sistem rigid și doar pentru o anumită clasă de oameni erau privilegiați. Acest lucru a creat o situație economică sumbră care a provocat o situație revoluționară. Nemulțumirile din Franța erau larg răspândite în rândul țăranilor, al clasei de mijloc și al celor mai săraci, deoarece recoltele slabe au dus la faptul că oamenii nu aveau suficientă hrană. Mulți șomeri s-au mutat în orașe, în special la Paris, în căutarea unui loc de muncă, dar presiunea era deja în creștere. Regele Ludovic al XVI-lea era slab și incompetent și nu a văzut cât de gravă era situația.
Societatea franceză
Societatea franceză era împărțită în trei stări. Fiecare stat avea propriul său loc în societate. Poziția unei persoane în societate conta foarte mult. Primul și al doilea stat aveau privilegii care le ofereau avantaje față de membrii statului. Era dificil pentru o persoană să treacă de la un stat la altul.
Statul al treilea era format din toți oamenii care nu erau nobili sau membri ai clerului sau ai monarhiei. Acești oameni nu aveau privilegii și erau cu toții considerați membri ai celui de-al treilea stat, indiferent de educația sau averea lor. În realitate, acest grup reprezenta 97% din populația franceză și era format din oameni din clasa de mijloc (cunoscută sub numele de burghezie), țărani și alți muncitori.
Cei 22 de milioane de țărani (fermieri) din Franța reprezentau 85% din populație. Împreună cu muncitorii de la oraș (8% din populație), ei plăteau cele mai mari taxe din țară. Existau câțiva țărani care aveau un succes rezonabil, dar marea majoritate era disperat de săracă. Aveau o viață grea, fiind forțați să lupte ori de câte ori Franța intra în război, plătind uneori trei sferturi din venitul lor sub formă de impozite și fiind nevoiți să presteze muncă forțată pe drumuri și pentru proprietarii locali de terenuri.
Burghezia reprezenta 4% din populație și era formată din oameni precum bancheri, avocați, comercianți și medici. Mulți dintre ei erau foarte bine educați și unii dintre ei erau destul de bogați, dar erau foarte rar numiți în funcții de conducere și nu aveau nicio șansă de a ajunge la putere. De asemenea, trebuiau să plătească impozite.
Pictură a Mariei-Antoinette realizată de Marie Elisabeth-Louise Vigée-Lebrun. Sursa: www.art-prints-on-demand.com
Monarhia
Louis al XVI-lea a devenit rege al Franței în 1774. Când avea 15 ani s-a aranjat ca el să se căsătorească cu o prințesă australiană, Marie- Antoinette. Ei au trăit în splendoare și lux la palatul regal de la Versailles (care fusese construit cu costuri mari de Ludovic al XVI-lea). Mulți nobili locuiau, de asemenea, la Versailles, în speranța de a-l impresiona pe rege și de a obține locuri de muncă bune în cadrul guvernului. Ei își petreceau zilele vânând, jucând jocuri de noroc, pescuind și bând.
După cum ați citit, regele avea putere absolută și nu trebuia să dea socoteală poporului pentru ceea ce făcea. Într-o monarhie absolută, caracterul regelui este de o importanță vitală. Ludovic al XVI-lea și-a început domnia ca un rege popular, dar, în zece ani, el și regina sa erau urâți.
Nu numai caracterul slab al regelui și extravaganța Mariei Antoaneta au făcut ca guvernul regal să fie nepopular. Mulți oameni credeau că regele avea prea multă putere. Nu le plăcea în special folosirea de către acesta a lettres de cachet, care erau mandate regale care ordonau încarcerarea fără proces. În timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, au fost emise 14000 de lettres de cachet pentru persoanele care se opuneau guvernului.
Idei alternative
Marea majoritate a francezilor nu a pus la îndoială modul în care era condusă țara lor. Ei nu cunoșteau un alt mod de viață. În timpul secolului al XVIII-lea, un mic grup de oameni educați a început totuși să pună la îndoială situația. Aceștia se numesc Philosophes și erau un grup de scriitori și gânditori care împărtășeau un mod de gândire pe care îl numeau Rațiune. Aceștia refuzau să accepte lucrurile fără să le pună la îndoială și să le testeze. Mulți dintre ei au început să scrie cu mult timp înainte ca Ludovic al XVI-lea să ajungă la putere, dar chiar și după moartea lor, scrierile lor au influențat opinia publică și oamenii educați au început să fie de acord că doreau o reformă (schimbare în bine).
Probleme economice
Louis al XVI-lea a preluat conducerea unei țări cu probleme economice grave. Mulți istorici cred că o combinație de nemulțumire socială și politică, cuplată cu idei alternative populare și probleme economice, a fost cea care a cauzat revoluția din Franța. Oamenii au îndurat Ancien Regime timp de secole. Dar ruina economică a Franței a fost cea care a declanșat revoluția.
- Franța era în faliment de la implicarea sa în Războiul de independență american din 1776. Guvernul împrumutase bani, dar nu-și permitea să-i returneze.
- Cea mai săracă parte a populației plătea cele mai multe impozite
- Colectorii de taxe erau corupți, așa că nu toate taxele ajungeau în vistieria statului.
- Populația Franței se resimțea de faptul că regele și regina și nobilimea trăiau în lux, cheltuind extravagant în ciuda problemelor țării.
- Condițiile meteorologice nefavorabile au dus la recolte slabe și la inflație în 1788 și 1789.
- Sărăcia generalizată din zonele rurale i-a determinat pe mulți oameni săraci să meargă în orașe pentru a căuta de lucru. Șomajul a devenit o problemă.
- Nobilimea care deținea pământul a impus taxe mai aspre asupra țăranilor în încercarea de a-și menține nivelul de trai
- Așa, în 1789, condițiile deja precare s-au agravat, iar oamenii erau disperați să găsească o soluție la problemele economice ale țării.