În cartea Marcu citim despre o furtună teribilă. Ucenicii erau cu Isus pe o barcă ce traversa Marea Galileii. Când „s-a ridicat o furtună furioasă”, ucenicii – printre care și unii pescari experimentați – s-au temut pentru viața lor (4:37-38). Oare lui Dumnezeu nu i-a păsat? Nu erau ei aleși de Isus și cei mai apropiați de El? Nu Îl ascultau pe Isus care le-a spus să „treacă pe partea cealaltă”? Atunci, de ce treceau ei printr-o perioadă atât de tulbure?
Nimeni nu este scutit de furtunile vieții. Dar, așa cum ucenicii care inițial s-au temut de furtună au ajuns mai târziu să-L respecte mai mult pe Hristos, tot așa și furtunile cu care ne confruntăm ne pot aduce la o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. „Cine este acesta”, se întrebau ucenicii, „chiar și vântul și valurile Îl ascultă!”. Prin încercările noastre putem învăța că nicio furtună nu este suficient de mare pentru a-L împiedica pe Dumnezeu să-Și împlinească voia.
În timp ce poate nu înțelegem de ce Dumnezeu permite ca încercările să intre în viața noastră, Îi mulțumim că prin ele putem ajunge să cunoaștem cine este El. Trăim pentru a-L sluji pentru că El a păstrat viețile noastre.
.