Gwendolyn B. Bennett (1902-1981)

Gwendolyn B. Bennett (1902-1981)

Editor colaborator: Gwendolyn B. Bennett (1902-1981)

: Walter C. Daniel

Aproape întotdeauna trecută cu vederea în discuțiile despre Renașterea Harlem,Gwendolyn Bennett a fost, totuși, o parte semnificativă a celei mai importante mișcări artistice din istoria afro-americană. Amintită mai ales pentru „TheEbony Flute”, o rubrică periodică apărută în Opportunity, care cronica eforturile creative ale scriitorilor, pictorilor, sculptorilor, actorilor și muzicienilor care au făcut din Harlem centrul unei profunde înfloriri culturale,Bennett a fost, de asemenea, o poetă și o povestitoare de talie considerabilă. „ToUsward”, de exemplu, o poezie dedicată lui Jessie Fauset în onoarea publicării romanului său There Is Confusion, celebrează sentimentul nou descoperit de împuternicire care pătrundea în comunitatea din Harlem – o comunitate imaginată ca un cor de voci individuale conștiente deopotrivă de o bogată moștenire culturală africană și pregătite să cânte „Before theurgency of youth’s behest!” din cauza credinței sale că „nu pretinde nici o parte din sărăcia rasială.”

Mai tipic pentru vocea lirică a lui Bennett este profundul personal „Ura.” Deși motivația urii nu este nicăieri dezvăluită în mod explicit, istoria tragică a sclaviei este o prezență abia ascunsă în poem, ieșind la suprafață în timp ce vorbitorul invocă memoria ca agent de înțelegere a urii sale. Nu este exprimată, desigur, speranța că memoria va asigura, de asemenea, că sălbăticia trecutului nu se va mai repeta niciodată. Dintre cele două povestiri ale scriitoarei, cea mai populară piesă antologată este „Ziua nunții”, o lucrare care a apărut în singurul număr al revistei Fire!!!, o revistă radicală din 1926, lansată de Langston Hughes, Zora Neale Hurston și Wallace Thurman, cu intenția declarată de „a arde o mulțime de idei vechi, moarte, convenționale și convenționale ale negrilor și albilor din trecut”, pentru a valida expresia populară „cu cât e mai negru bobul, cu atât e mai dulce sucul”.”

Povestea lui Paul Watson, un american de culoare care a crezut în mod eronat că poate scăpa de prejudecățile din Statele Unite trăind ca expatriat în Franța, „Ziua nunții” capătă o calitate asemănătoare cu cea a unei cântări în timp ce povestește despre rezistența istoică necesară oamenilor de culoare pentru a face față unor situații contradictorii și absurde chiar și într-o Europă de după Primul Război Mondial pe care mulți dintre ei au ajutat să o elibereze.

Deși opera ei nu a fost niciodată adunată într-un singur volum, poezia și proza lui Bennett au fost, totuși, incluse în antologii majore ale perioadei, cum ar fi Countee Cullen’sCaroling Dusk (1924), AlainLocke’s The New Negro (1925), și William Stanley Braithwaite’sYearbook of American Poetry (1927). Admirată pentru munca sa artistică pe cinci coperte ale revistei Opportunity și pe două coperte ale revistei Crisis, lăudată pentru „profunzimea și înțelegerea” nuanțelor personajelor din povestirile sale scurte de către dramaturgul Theodore Ward, ea a fost, după spusele lui James Weldon Johnson, o „figură dinamică” al cărei talent cel mai ascuțit a fost acela de a compune „versuri delicate și emoționante.”

Întrebări pentru lectură și discuție/ Abordări ale scrisului

1. De ce a inventat autorul neologismul „usward” ca parte a titlului poeziei „To Usward?”

2. În cultura chineză, care este semnificația borcanelor de ghimbir?

3. În poezia „Advice”, alegerea de către Bennett a cuvântului sophis este semnificativă. Comentați etimologia și circumstanțele istorice legate de prima utilizare a acestui cuvânt.

4. Discutați importanța lui Alexandru Dumas ca figură literară.

5. Poemul „Moștenirea” este centrat pe un dor distinct deAfrica. De ce au accentuat poeții din această perioadă o astfel de temă?

.