Senzație generală
În prima scenă din Hamlet, Barnardo, un gardian, vine să-l înlocuiască pe Francisco, care este colegul său. Ei își îndeplinesc datoria de paznici pe platforma din castelul Elsinore. Barnardo îl întreabă pe Francisco despre identitatea sa. Cu toate acestea, Francisco îi ordonă să stea în picioare și își dovedește mai întâi identitatea. Amândoi fac schimb de parole despre vreme și apoi se înlocuiesc unul pe celălalt. Barnardo îi cere apoi lui Francisco să-i informeze pe Horatio și Marcellus să vină mai devreme. La scurt timp după aceea, Horatio și Marcellus sosesc.
Marcellus îl întreabă pe Barnardo despre Fantoma pe care au văzut-o împreună. Acesta îi răspunde negativ. Îl informează pe Barnardo că, întrucât colegul său Horatio este filozof, l-a invitat să privească Fantoma. Asta pentru că Horatio nu crede în relatarea lui despre Stafie. Între timp, Fantoma apare și toți trei sunt într-o stare de groază. Cu toate acestea, ei sunt de acord că este vorba de Fantoma regelui Hamlet – „maiestatea Danemarcei îngropate.”
Bărbații fac apel la Fantoma să se oprească și să le vorbească, dar aceasta dispare. În acest moment, Horatio este destul de uimit. El a văzut acum Fantoma regelui Hamlet în armura pe care a purtat-o când l-a învins pe bătrânul Fortinbras, regele Norvegiei. I se pare că nu totul este în regulă în statul danez. Asta pentru că și pregătirile de război sunt în toi. Când Barnardo întreabă despre semnificația sosirii Fantomei, Horatio povestește evenimentele de haos din Roma la scurt timp după moartea lui Iulius. El spune:
„In the most high and palmy state of Rome,
A little before the mightiest Julius fell,
The graves stood tenantless and the sheeted dead
Did squeak and gibber in the Roman streets.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Liniile 113-117)
Fantomă apare din nou după puțin timp, deși când Horatio încearcă să vorbească cu ea, aceasta dispare auzind cântatul cocoșului. În timp ce zorii răsar dinspre răsărit, ei văd Fantoma dispărând în aerul rarefiat. Aceasta pare să anunțe o veste importantă. De aceea, toți trei se hotărăsc să-l informeze pe prințul Hamlet despre sosirea Fantomei.
Analiză detaliată
Aluzie
„În cea mai înaltă și mai palidă stare a Romei,
Cu puțin înainte ca cel mai puternic Iulius să cadă,
Tombele stăteau fără loc și morții înveliți
Chițăiau și bolboroseau pe străzile romane.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Replicile, 113-117)
Horatio folosește în aceste rânduri un procedeu literar notabil, aluzia. El face aluzie la asasinarea lui Iulius Caesar, comparând în același timp sosirea acestei fantome cu cea a erupției mormintelor. Aici „palmy” înseamnă creștere și înflorire robustă. El se referă la perioada în care Roma imperială era în plină glorie și a devenit un imperiu uriaș odată cu ascensiunea lui Iulius Cezar. Asasinarea lui Cezar a provocat un punct de cotitură în istoria Romei. Apoi, a fost urmată de o serie de evenimente, care au dus în cele din urmă la haos și dezordine totală.
Arhaic
Shakespeare a folosit mai multe cuvinte arhaice, așa cum era tradiția la acea vreme. Câteva exemple sunt date mai jos:
BARNARDO. ‘Tis now strook twelf. Du-te la culcare, Francisco.
FRANCISCO. Pentru această ușurare multe mulțumiri. ‘Tis bitter cold,
And I am sick at heart.
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Liniile, 7-9)
Cele „‘tis”, „strook” și „twelf” sunt toate cuvinte arhaice. De fapt, chiar prima scenă este plină de cuvinte arhaice, deoarece acestea erau comune în perioada elisabetană.
Alliterare
Marcellus îi spune lui Horatio despre Fantoma în aceste rânduri. Shakespeare folosește aici aliterația pentru a intensifica efectul de groază al Fantomei. Cuvântul „w” este repetat aici în acest vers ca „cu noi să veghem.”
„De aceea l-am rugat de-a lungul,
Cu noi să veghem minutele acestei nopți.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, linia 26-27)
Analogie
Horatio compară situația pregătirii războiului cu cea a haosului din Roma, când a fost ucis Iulius Caesar, după cum afirmă: „Puțin înainte ca cel mai puternic Iulius să cadă”. De aceea, este exact ca și haosul care a domnit în Danemarca în urma asasinării regelui Hamlet. În timp ce aceeași situație a fost demonstrată, după cum spune Shakespeare, că „cerul și pământul împreună au demonstrat / Clujul și compatrioții noștri” (Hamlet, Actul I, Scena I, Replicile, 124-125).
Consonanțe și asonanțe
Există mai multe consonanțe în această scenă, al căror obiectiv este de a crea o calitate muzicală, precum și de a trezi spectrul groazei. Bernardo îl cheamă aici pe Horatio și îi spune:
„Și hai să-ți mai asaltăm încă o dată urechile”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, linia 32)
Și apoi din nou ca „When yond same start that’s westward from the pole” și „The bell then beating”, unde sunetele de „s” și respectiv „b” au fost repetate (Hamlet, Actul-I, Scena-I, liniile 36-39).
Personaje
Pentru că este prima scenă, aceasta anunță intrarea a două personaje, Barnardo și Francisco, care sunt gardieni. Ei păzesc un post în fortul din Elsinore, care este un fel de platformă în castel. Ambele personaje se strigă unul pe celălalt cu numele lor respective – un act care arată modul în care Shakespeare obișnuia să-și prezinte personajele publicului elisabetan. Alte două personaje din această scenă sunt Marcellus și Horatio, care au venit să îi înlocuiască pe Barnardo și Francisco din garda de noapte.
Deși ceilalți trei gardieni au capacități mentale similare, Horatio nu numai că este apropiat de Prințul Hamlet, dar are facultăți mentale superioare celorlalte trei personaje. Marcellus recunoaște: „Deși ești un erudit”. Apoi îl încurajează să vorbească cu fantoma. Acestea sunt doar personaje obișnuite și pregătesc terenul pentru acțiunea ulterioară a piesei.
- Bernardo: Este un gardian și coleg al lui Francisco. El este primul care deschide piesa și este, de asemenea, primul care menționează sosirea fantomei.
- Francisco: Francisco îl înlocuiește pe Bernardo din garda sa. El nu apare prea mult în prima scenă.
- Marcellus: Marcellus și Horatio sunt doi gardieni, care îi înlocuiesc atât pe Bernardo, cât și pe Francisco. Între ei, Marcellus este cel mai curios individ. El îi pune mai multe întrebări lui Horatio despre fantomă și sosirea ei.
- Horatio: Horatio este un fel de filozof și prieten al prințului Hamlet. Fiind și el un sceptic, în primul rând nu crede în spusele lui Francisco și Bernardo în legătură cu Fantoma. Când vede Fantoma cu ochii lui, încearcă să vorbească cu ea spunându-i: „Îți cer să vorbești”, dar aceasta nu răspunde înainte de a dispărea. Apoi compară situația Danemarcei cu cea a Romei înainte de moartea lui Iulius Cezar. El vorbește, de asemenea, despre informarea lui Hamlet în legătură cu Fantoma, deoarece se pare că Fantoma ar vorbi cu el.
Conflict
O lectură superficială a primei scene arată clar că există un conflict extern între Danemarca și Norvegia, dar și un conflict intern care a urmat după apariția Fantomei. Publicul renascentist putea crede că o fantomă apare pentru un motiv precis și teribil – nu pentru ceva bun. Astfel, această scenă stabilește de fapt cadrul și informațiile de fundal ale conflictului care urmează.
Deus Ex Machina
Intrarea Fantomei în această etapă este un exemplu excelent de deus ex machina. Conversația dintre primele trei personaje Horatio, Barnardo și Marcellus arată că există ceva în neregulă în starea Danemarcei. Cu toate acestea, ei nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă. Când Horatio simte că îl pândește un pericol, se gândește imediat să se repeadă la Hamlet spunându-i:
„Să-ți împărtășim ceea ce am văzut în această seară,
Tu, tinere Hamlet, căci, pe viața mea,
Spiritul acesta, mut pentru noi, îi va vorbi.”
(Hamlet, actul I, scena I, liniile 170-173)
Hendiadys
Shakespeare a folosit un procedeu retoric hendiadys în care autorul exprimă o idee complexă prin alăturarea a două cuvinte cu o conjuncție. Acesta se regăsește în cuvintele „gross and scope.”
„But in the gross and scope of my opinion”
(Hamlet, Act-I, Scena-I, linia 67)
Obiectivul folosirii hendiadys în prima scenă este acela de a face scena mai verosimilă, astfel încât complexitatea situației să reprezinte o provocare serioasă pentru public.
Imagine
Utilizarea imaginii este o altă modalitate de a spori interesul publicului, așa cum a folosit Shakespeare în această replică.
„This bodes some strange eruption to our state.”
(Hamlet, Actul I, Scena I, linia 68)
În această replică, Horatio folosește imagini vizuale, făcând o afirmație conform căreia Fantoma rătăcitoare „bodes some strange eruption to our state”. Imaginile vizuale arată erupția situației care s-a transformat odată cu sosirea Fantomei. Fără îndoială, această imagine este vie, creativă și metaforică în sensul că o țară sau un stat nu poate literalmente „erupe” la fel ca un vulcan.
Metaforele
Metaforele sunt folosite pentru a compara lucruri pentru a spori efectul. Prima scenă este plină de metafore, prima fiind:
„Face noaptea muncitor comun cu ziua?”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, linia 77)
Marcellus folosește această metaforă pentru a explica diferența dintre zi și noapte și dacă ambele lucrează împreună. De fapt, aici el se referă la pregătirile războinicilor pentru război, care este o operațiune de douăzeci de ore.
„Are în fustele Norvegiei ici și colo”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Vers 98)
Horatio spune că tânărul prinț Fortinbras al Norvegiei a adunat soldați. El folosește metafora unor voluntari fără de lege care au venit să-l ajute în este luptă. Arată că tocmai a adunat o grămadă de luptători:
„Sharked up a list of lawless resolutes”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Rândul 99)
Mood
Modul este tensionat, deoarece scena de deschidere are loc la miezul nopții și în întuneric. Evocă o lume misterioasă în care există o confruntare între necunoscute, care este adevăratul domeniu de preocupare al acestei piese. Încă de la început, sentimentul de mister și suspansul subiacent străbat întreaga piesă.
Metrul
Metrul este un artificiu tehnic, care are o relație puternică cu tema generală a piesei. Shakespeare a fost un maestru în tratarea metrului și a demonstrat această măiestrie în Hamlet prin folosirea pentametrului iambic. De exemplu:
„Scârțâiau și bolboroseau pe străzile romane
Ca stelele cu trenuri de foc și rouă de sânge.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Rândurile, 115-116)
A folosit pentametrul iambic (cinci iamburi în fiecare rând), ceea ce poate fi observat în rândurile date mai sus.
Personificarea
Personificarea este un termen de comparație în care un obiect lipsit de viață este prezentat ca și cum ar fi viu. De exemplu:
„But look, the morn, in russet mantle clad,
Walks o’er the dew of yon high eastward hill.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, Liniile 165-166)
Până la sfârșitul acestei scene, Horatio se folosește de un alt procedeu literar, personificarea, când descrie sosirea zorilor. Știm că dimineața nu poate să poarte haine sau să meargă; cu toate acestea, Horatio folosește aici personificarea pentru a descrie acțiunea și culoarea soarelui care răsare dimineața.
Kairos
Kairos este un dispozitiv retoric care înseamnă momentul potrivit pentru o acțiune, sau – conform Merriam-Webster – „momentul oportun”. Personajul lui Horatio este un exemplu complet al acestui dispozitiv, deoarece el nu numai că este împânzit de filozofie, dar știe totul despre ceea ce este metafizic precum fantoma. La început, Hee crede că fantoma este doar o fantezie, dar când o vede din nou, îi recunoaște sosirea ca fiind reală. Apoi, colegii săi, Marcellus și Barnardo, o văd și ei. De aceea, ei îl conving:
„Deși erudit în artă, vorbește-i, Horatio.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, linia 43).
Logos
Shakespeare prezintă logosul prin personajul Horatio, care raționează cu situația existentă pe care Marcellus i-o explică și despre care se interesează. El afirmă că, deoarece tatăl lui Fortinbras a pierdut legal niște pământuri în favoarea regelui Hamlet, tânărul Fortinbras vrea să le ia înapoi. De aceea, acesta
„Este motivul principal al pregătirilor noastre.”
(Hamlet, Actul-I, Scena-I, linia 105).
Aceasta este folosirea logosului de către Horatio pentru a-și convinge publicul, Marcellus și Barnardo.
Situația
Shakespeare a dat foarte puține indicații. Există un singur loc menționat – Elsinore, care este o platformă în fortăreață. Cu toate acestea, conversația generală dintre personaje arată că acțiunea prezentată în piesă a avut loc în capitala Danemarcei, în castelul regal Elsinore.
Țara se pregătește de război împotriva Norvegiei, al cărei conducător, Fortinbras, face același lucru pentru a lansa un atac asupra Danemarcei, pentru a recăpăta zonele pierdute de tatăl său în fața regelui Hamlet într-un război trecut. Cu toate acestea, în mijlocul acestor pregătiri, Fantoma apare și schimbă însuși cursul acțiunii din această piesă.
Timbru
Timbrul acestei scene este misterios și tensionat. Dramaturgul creează acest ton, nu doar prin faptul că numește lucrurile, ci și prin faptul că le face să apară. Pregătirile Danemarcei pentru război creează, de asemenea, un aer de mister. Cu toate acestea, cititorii nu știu încă de ce apare Fantoma, dacă este un spirit sau un prevestitor al transformării situației politice din Danemarca, sau altceva. Dar aceasta face ca situația să fie tensionată. Prin urmare, tonul acestei scene nu este doar pe deplin de mister, ci și de tensiune creată prin includerea mai multor alte dispozitive, în special deus ex machina, așa cum am explicat mai sus.
.