O instituție (din latinescul institutio, de la in, care implică pătrundere; statuere, a staționa, a plasa, și sufixul -tion, care implică acțiune sau efect) este un organism public sau privat creat pentru a îndeplini o anumită sarcină culturală, științifică, politică sau socială. Instituțiile sunt sisteme sociale și de cooperare create în baza unor impuneri legale, care încearcă să ordoneze și să standardizeze comportamentul unui grup de indivizi (care poate fi o societate întreagă). Instituțiile transcend voințele individuale, deoarece se identifică cu impunerea unui scop considerat a fi un bun social, adică ceva „normal” pentru acel grup. Mecanismul lor de funcționare variază foarte mult în fiecare caz, deși se remarcă elaborarea a numeroase reguli sau norme care tind să fie inflexibile și maleabile.
Termenul „instituție”, din punct de vedere etimologic, are o rădăcină comună cu institut, instrucție, instructor și guvernantă. Multe instituții sunt organizații înființate în mod formal, dar altele nu sunt; ele nu trebuie să corespundă nici măcar unui loc fizic, ci se extind la comportamente și obiceiuri considerate importante pentru o societate, cum ar fi anumite organizații formale ale guvernului și ale serviciului public, sau chiar la fapte sociale contingente (cum ar fi conducerea unei mașini pe dreapta în unele țări și pe stânga în altele), sau la stima în care o persoană demnă este ținută, respectată și privită (un artist sau o figură populară este considerată o instituție).
Instituțiile, ca și ființele umane, au evoluat de-a lungul timpului, ceea ce a făcut posibilă generarea ordinii și a stabilității sociale, în care fiecare membru al grupului trebuie să adere la anumite norme și reguli, dând naștere la diviziunea muncii și la organizarea sarcinilor și rolurilor; dar pentru ca instituțiile să se formeze trebuie să îndeplinească anumite caracteristici, așa cum se menționează în articolul lui Power, Van Schaik și Lehmann, „Institution formation requires shared intentionality, language and other cognitive abilities largely absent in other primates”, publicat în Philosophical Transactions of the Royal Society B în 2016.
Douglas North menționează că instituțiile sunt constrângerile concepute pentru că structurează interacțiunea politică, economică și socială. Acestea constau atât în constrângeri informale, cum ar fi tabuurile, obiceiurile, tradițiile etc., cât și în constrângeri formale, cum ar fi legile privind drepturile de proprietate. Scopul instituțiilor: 1) să creeze ordine și să reducă incertitudinea. 2) Pentru a asigura structura de stimulare într-o economie, costurile de tranzacție sunt un element critic al performanței economice, iar instituțiile – împreună cu eficiența implementării și tehnologia – determină costurile de tranzacție. Orice dezvoltare economică se referă la creșterea specializării, a diviziunii muncii și a tehnologiei într-un mod tot mai productiv.
Ca structuri și mecanisme ale ordinii sociale, instituțiile sunt unul dintre principalele obiecte de studiu în științele sociale, cum ar fi antropologia, sociologia, științele politice, economia și administrarea afacerilor, printre altele. Instituțiile reprezintă, de asemenea, un subiect central de studiu pentru drept, regimul formal de elaborare și punere în aplicare a normelor.