Insurecția din 10 august 1792 a fost un eveniment definitoriu al Revoluției Franceze, când revoluționarii înarmați din Paris, din ce în ce mai mult în conflict cu monarhia franceză, au luat cu asalt Palatul Tuileries. Conflictul a determinat Franța să abolească monarhia și să instaureze o republică.
Conflictul dintre regele Ludovic al XVI-lea al Franței și noua Adunare legislativă revoluționară a țării s-a intensificat în primăvara și vara anului 1792, Ludovic opunând veto la măsurile radicale votate de Adunare. Tensiunile s-au accelerat dramatic la 1 august, când la Paris a ajuns vestea că comandantul armatelor aliate prusacă și austriacă a emis Manifestul Brunswick, amenințând cu o „răzbunare de neuitat” asupra Parisului în cazul în care se va face rău monarhiei franceze. La 10 august, Garda Națională a Comunei din Paris și federații din Marsilia și Bretania au luat cu asalt reședința regelui din Palatul Tuileries din Paris, care a fost apărată de gărzile elvețiene. Sute de gărzi elvețiene și 400 de revoluționari au fost uciși în bătălie, iar Ludovic și familia regală s-au adăpostit la Adunarea Legislativă.