Nu pare a fi mare lucru în zilele noastre. Lacus Curtius (sau „Lacul Curtius”) este umplut și pavat, nefiind mai mult decât o placă circulară de piatră antică așezată în mijlocul Forumului Roman. În antichitate, însă, această adâncă prăpastie era învăluită în bogate superstiții.
Detalii referitoare la Lacus Curtius – originile și semnificația sa – s-au pierdut în timp. Chiar și în perioada republicană târzie a Romei, aceste detalii deveneau obscure. Cu toate acestea, numele ar părea să sugereze o legătură cu familia nobilă romană cunoscută sub numele de „Curtia Gens”.
Una dintre cele mai cunoscute povești asociate cu situl a fost relatată de istoricul Liviu. Când un oracol a prezis căderea Romei, a fost prezis că orașul ar putea supraviețui numai prin sacrificarea a ceea ce avea mai scump: „quo plurimum populus Romanus posset”. Groapa s-a deschis de la sine, un pasaj adânc către lumea interlopă care stătea gata să accepte sacrificiul. Marcus Curtius a recunoscut că cel mai scump lucru pentru Roma erau tinerii ei soldați curajoși – așa că, îmbrăcat în armura de luptă completă, a încălecat pe calul său în groapă. Marcus Curtius a murit, dar Roma a fost salvată.
O poveste alternativă, prin amabilitatea lui Titus Livius, susține că un călăreț sabin cunoscut sub numele de Mettius Curtius a căzut în groapă în timp ce se lupta cu Romulus însuși în timpul bătăliei care a urmat Răpirii femeilor sabine. Un relief de piatră descoperit în 1553 lângă Templul lui Castor ilustrează acest mit particular.
O a treia relatare vine de la istoricul roman Marcus Terentius Varro. Varro a scris că groapa s-a format atunci când un fulger a lovit Forumul în secolul al V-lea; și că numele este luat de la Gaius Curtius Philon, consulul care a consacrat ulterior locul.
Demonstrațiile geologice și alte surse istorice ne spun că Forumul Roman – cândva o zonă de mlaștină sălbatică – a fost drenat la sfârșitul secolului al VII-lea. Cea mai mare parte a zonei a fost pavată, cu excepția unui mic bazin care a rămas în centrul Forumului.
Adevăratele origini ale Lacus Curtius se pierd acum în negura timpului, iar tot ce a rămas este placa de piatră care sigilează groapa: un capac antic de vizitare atât de des trecut cu vederea de miile de turiști ai Romei.