De la cutremurul din Gorkha, care a ucis aproape 9.000 de persoane în aprilie 2015, Nepalul se află pe un drum lent și anevoios spre recuperare. Moștenirea culturală vibrantă a Nepalului, alcătuită din monumente, locuri religioase, meșteșuguri, festivaluri și practici tradiționale, a fost esențială pentru acest proces.
Reconstrucția patrimoniului din Nepal a fost prioritară în Valea Kathmandu, sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, și a primit sume uriașe de asistență internațională. Dar această reconstrucție a devenit, de asemenea, sursa unor tensiuni tot mai mari între instituțiile globale, politica națională și aspirațiile locale.
Orașul Bhaktapur găzduiește una dintre cele șapte zone monument din vale. Acesta a întreprins o formă inedită de redresare condusă la nivel local, concentrându-se pe patrimoniul construit pentru a-și reface potențialul turistic și – mai important – pentru a reconstrui viața comunității și rezistența rezidenților.
Heritage in recovery
Bhaktapur se află la 13 km de Kathmandu și are o populație de 82.000 de locuitori. Orașul are o istorie îndelungată care se întinde până în secolul al XII-lea, fiind un sediu proeminent al puterii dinastiei Malla.
Piața centrală Durbar Square, un ansamblu de palate, temple și case de odihnă, prezintă secole de istorie, arhitectură și măiestrie. Declarat sit al Patrimoniului Mondial în 1979, Bhaktapur este adesea numit un oraș al „patrimoniului viu”, cu peste 130 de situri de patrimoniu și un calendar anual de festivaluri, procesiuni și meșteșuguri.
Bhaktapur a avut mult de suferit în urma cutremurului, cu peste 300 de morți și 2.000 de răniți. Peste 30.000 de case și 116 monumente au fost semnificativ avariate.
Pentru locuitori, reconstrucția patrimoniului este un semn proeminent și tangibil al recuperării după cutremur, oferind un sentiment reînnoit de mândrie locală. Locurile care sunt reconstruite nu sunt simple monumente pentru a fi vizitate de turiști, ci locuri esențiale pentru viața publică: temple pentru cult și case de odihnă pentru întâlnirile comunității.
Președintele unuia dintre comitetele locale de utilizatori, Ram Hari Kora, îmi spune de ce se oferă voluntar pentru reconstrucția patrimoniului: „Toate aceste monumente sunt proprietăți lăsate de strămoșii noștri. Au și o semnificație culturală.”
Continuarea sărbătoririi festivalurilor a devenit modul orașului de a reveni la normalitate. Festivalul anual din august, Gai Jatra, comemorează morții printr-o serie de ritualuri și procesiuni care durează o săptămână prin oraș.
Imaginile membrilor decedați ai familiei fac parte din procesiuni, însoțite de dansuri tumultoase și energice, costume tradiționale și măști.
În 2015, festivalul a oferit localnicilor ocazia de a împărtăși durerea colectivă.
Patrimoniu global, acțiune locală
La cinci ani distanță, aproape 80% din lucrările de restaurare și reconstrucție din Bhaktapur au fost finalizate. Comitetele locale de consumatori se ocupă de finanțe și de planificarea proiectelor individuale. Fondurile sunt completate cu donații de bani și materiale de construcție din partea locuitorilor, iar localnicii se oferă voluntari pentru a lucra ei înșiși la șantierele de reconstrucție.
Rezidentul din Bhaktapur, Deepesh Raj Sharma, își amintește cum, în urma cutremurului, locuitorii s-au mobilizat pentru a cataloga și depozita fragmente importante din mai multe temple care au căzut, pentru a le asigura siguranța.
„Protejarea patrimoniului nostru și a bogăției strămoșilor noștri face parte din datoria noastră față de comunitate”, spune el.
În contrast puternic cu vecinii săi Kathmandu și Patan, Bhaktapur păstrează un grad ridicat de autonomie în ceea ce privește reconstrucția. Mai puțin de 10% din siturile de patrimoniu din Bhaktapur au fost atribuite direct Departamentului de Arheologie din Nepal. Orașul a refuzat în mod faimos o finanțare externă de peste 10 milioane de dolari SUA (16 milioane de dolari australieni) din partea Băncii Germane de Dezvoltare în 2018 din cauza unor dezacorduri cu privire la modul în care vor fi comandate și implementate proiectele de reconstrucție.
Diverse abordări locale intră în conflict cu orientările internaționale privind protecția patrimoniului, ceea ce a dus la critici din partea experților în conservare. Utilizarea de materiale și tehnici noi și lipsa unei documentații și cercetări detaliate sunt preocupări permanente.
Dar majoritatea localnicilor pe care i-am intervievat sunt mulțumiți de progresul constant care este vizibil în interiorul orașului. Mulți au un sentiment distinct de proprietate în ceea ce privește recuperarea patrimoniului orașului lor.
Studentul la literatură Samriddhi Prajapati îmi spune: „Reconstrucția continuă a patrimoniului mă face mândru, pentru că în acest fel putem să ne păstrăm cultura și să încurajăm turismul unul lângă altul.”
Nu tot patrimoniul, nu toți oamenii
Din păcate, nu toate clădirile de patrimoniu din Bhaktapur au primit aceeași grijă.
În timp ce patrimoniul public și cel al comunității au primit o atenție susținută și finanțare, multe case private au dispărut în mormane de moloz. Casele care au supraviețuit au lâncezit.
Locuințele trebuie să respecte regulamente stricte pentru a putea beneficia de stimulente de finanțare, ceea ce duce la conflicte care încetinesc reconstrucția. Preocupările pentru siguranță și eficiență prevalează, de asemenea, asupra patrimoniului, astfel încât aproape toate casele noi sunt construite folosind materiale de construcție moderne. Stocul de locuințe îmbătrânite din oraș este abandonat sau înlocuit.
Patrimoniul nu este o prioritate pentru toți locuitorii din Bhaktapur, în special pentru comunitățile sale cele mai sărace și marginalizate, care au preocupări mai imediate legate de locuințe, hrană și locuri de muncă. Pentru ei, recuperarea este un vis îndepărtat, iar patrimoniul este un lux.
Dar procesul de recuperare a patrimoniului din Bhaktapur valorifică trecutul său pentru viitorul său, dezvoltând rezistența la dezastre și încurajând legăturile sociale și culturale, reconstruind în același timp identitatea locală și națională.
Cum îmi spune ghidul turistic Sahana Chitrakar: „Oamenii își pot vedea reflecția în patrimoniu, își pot vedea părinții și bunicii, așa că vor să-l păstreze pentru viitor”
.