Limbi mon-khmere, familie lingvistică inclusă în fondul austroasiatic. Limbile mon-khmere constituie familia de limbi indigene din Asia de sud-est continentală. Ele se întind de la nord până în sudul Chinei, la sud până în Malaezia, la vest până în statul Assam din India și la est până în Vietnam. Cele mai importante limbi mon-khmere, cu populații mai mari de 100.000 de locuitori, sunt vietnameza, khmer, muong, mon, khāsi, khmu și wa.
Familia cuprinde aproximativ 130 de limbi, dintre care cele mai multe nu sunt, sau sunt foarte rar, scrise. Mai multe limbi sunt vorbite de doar câteva sute de vorbitori și sunt în pericol iminent de dispariție; printre acestea se numără Phalok, Iduh, Thai Then, Mlabri, Aheu, Arem, Chung (Sa-och), Song of Trat, Samrai, Nyah Heuny, Che’ Wong și Shompe. Familia este subclasificată în 12 ramuri: Khasian, Palaungic, Khmuic, Pakanic, Vietic, Katuic, Bahnaric, Khmeric, Pearic, Monic, Aslian, și Nicobarese. În trecut au existat reticențe în acceptarea Vieticului, care include vietnameza, ca o ramură a Mon-Khmerului, dar studii recente fac acest lucru destul de sigur. S-a crezut, de asemenea, că Nicobarese formează o familie separată în stocul austroasiatic, dar date recente din această ramură puțin cunoscută confirmă includerea sa în Mon-Khmer. Limbile chamice din Vietnam și Cambodgia, care au fost incluse de unii cercetători în familia Mon-Khmer, au fost acum reclasificate ca austroneziene.
.