Lucrătorii SNCC se întâlnesc cu Oginga Odinga

Decembrie 1963

La 21 decembrie 1963, Departamentul de Stat al SUA l-a adus pe ministrul kenyan al Afacerilor Interne, Jaramogi Oginga Odinga, pentru a face un turneu în diferite părți ale Statelor Unite înainte de apariția sa la Națiunile Unite, unde Kenya urma să devină cel de-al 113-lea membru. Departamentul a dorit în mod special ca acesta să viziteze Atlanta, cunoscut pe atunci drept „orașul prea ocupat pentru a urî”, pentru a demonstra progresul rasial din Statele Unite. Protestele negrilor se bucurau de o atenție mondială. Domnul Odinga criticase Statele Unite pentru discriminarea sistematică împotriva afro-americanilor și apărase decizia Kenyei de a căuta relații amiabile cu blocul estic, precum și cu statele occidentale.

Atlanta, bineînțeles, era aproape complet segregată. Și odată ce domnul Oginga a ajuns în Georgia, Departamentul de Stat a ocolit în mod deliberat sediul SNCC din Atlanta. Când a auzit de sosirea sa, secretarul executiv al SNCC, Jim Forman, a reușit să aranjeze o întâlnire cu liderul kenyan la Peachtree Manor Hotel, unul dintre puținele hoteluri desegregate din oraș.

„Domnul Odinga ne-a întâmpinat în hol cu un zâmbet cald”, și-a amintit Judy Richardson, lucrătoare la SNCC. „Era îmbrăcat elegant într-o buba tradițională lungă și vaporoasă, avea o ținută cu adevărat regală și vorbea engleza mai bine decât mine.” Lucrătorii SNCC nu știau prea multe despre Kenya, deși revolta „Mau Mau” sau „Mișcarea pentru pământ și libertate” ajunsese la mulți dintre ei prin intermediul ziarelor negre.

Membrii SNCC stând la o Toddle House din centrul orașului Atlanta, 1963, crmvet.org

Membrii SNCC stând la o Toddle House în centrul orașului Atlanta, 1963, crmvet.org

În timpul timpului petrecut împreună, dl Odinga a vorbit despre istoria mișcării de eliberare a Kenyei și despre încercarea lor de a obține libertatea. Lucrătorii SNCC au discutat despre activitatea lor privind înregistrarea alegătorilor în sudul țării. În această primă întâlnire cu un lider african, organizatorii SNCC au admirat foarte mult natura sinceră și onestă a lui Oginga Odinga. Întâlnirea s-a încheiat cu câteva cântece de libertate, precum „We Shall Overcome”. Ulterior, grupul SNCC a decis să discute despre întâlnire la o cafenea Toddle House, adiacentă hotelului, însă, după ce au luat loc, li s-a refuzat serviciul. În consecință, a avut loc un sit-in improvizat.

Poliția din Atlanta a descins în restaurant și i-a arestat pe demonstranți, târându-i pe unii la închisoare. În timp ce era încarcerat, Matthew Jones, membru SNCC, a scris un cântec care avea să fie înregistrat mai târziu de SNCC Freedom Singers, intitulat „Oginga Odinga”. Cântecul relata vizita grupului la domnul Odinga, îmbinând refrenul „Freedom Now” cu „Uhuru”, cuvântul swahili pentru libertate.

După Mary King, „Această întâlnire a fost, de fapt, primul contact concret între mișcarea americană pentru drepturile civile și noile state africane emergente și mișcările de eliberare”. Din ce în ce mai mult, în urma acestei întâlniri, activiștii SNCC au căutat în mod activ aliați în afara granițelor Statelor Unite pentru sprijin. De asemenea, ei au pus sub semnul întrebării prezența armatei americane în diverse părți ale lumii.

Adoptarea de către SNCC a solidarității cu popoarele colonizate din întreaga lume i-a ajutat pe organizatori să-și lărgească gândirea despre lupta pentru schimbare socială, ceea ce a determinat SNCC să provoace și să facă presiuni asupra guvernului federal pentru a pune capăt nedreptății și opresiunii pe mai multe fronturi din întreaga lume. După cum a remarcat Matthew Jones, „Este un lucru ciudat în legătură cu acest cuvânt libertate. Nu face nici o diferență dacă este swahili, japonez, chinez, englez sau francez, are acea anumită sonoritate.”

FacebooktwitterpinterestmailFacebooktwitterpinteresttumblrmail

Surse

Guy și Candie Carawan, editori…, Cântă pentru libertate: The Story of the Civil Rights Movement Through its Songs (Bethlehem, PA: Sing Out Publications, 1990), 124.

Charles E. Cobb, Jr., This Nonviolent Stuff’ll Get You Killed: How Guns Made the Civil Rights Movement Possible (Durham and London, Duke University Press, 2016), 136-137.

Judy Richardson, „SNCC: My Enduring ‘Circle of Trust'”, Hands on the Freedom Plow: Personal Accounts by Women in SNCC, editat de Faith Holsaert, et al. (Urbana: University of Illinois Press, 2010), 352-353.

Mary King, Freedom Song: A Personal Story of the 1960s Civil Rights Movement (New York: William Morrow & Company, 1987), 164-171.

Brenda Gayle Plummer, In Search of Power: African Americans in the Era of Decolonization, 1956-1974 (New York: Cambridge University Press, 2013), 130-131.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.