Programul de nutriție pentru persoanele în vârstă (NPE), parte a granturilor acordate prin Legea privind persoanele în vârstă (Older Americans Act – OAA) pentru programele de stat și comunitare privind îmbătrânirea, ajută la asigurarea unei diete sănătoase și echilibrate pentru americanii în vârstă. Prin intermediul acestui program, vârstnicii care altfel ar putea fi izolați și singuri sau care nu își pot permite să cumpere sau să își pregătească singuri mesele, nu trebuie să rămână fără mâncare. Ei pot lua masa și pot socializa cu prietenii lor într-un cadru de cartier, sau pot primi mese nutritive livrate la domiciliu, adesea de către un voluntar.
NPE este administrat de către Administrația pentru Îmbătrânire a Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al SUA prin intermediul rețelei naționale de agenții de stat și de zonă pentru îmbătrânire. Serviciul de alimentație și nutriție al Departamentului de Agricultură al SUA (USDA) contribuie cu bani și alimente de bază pentru a sprijini NPE.
Mesele la comun și cele livrate la domiciliu sunt puse la dispoziția persoanelor în vârstă în mod gratuit, deși participanții sunt încurajați să contribuie la costurile acestora. Orice persoană în vârstă de cel puțin șaizeci de ani este eligibilă pentru program, la fel și soții, indiferent de vârstă. Persoanele în vârstă nu trebuie să îndeplinească niciun test de venit sau alte cerințe pentru a primi mese în cadrul programului.
Programele de nutriție comunitară sunt deosebit de importante pentru persoanele foarte în vârstă, persoanele care locuiesc singure, persoanele aflate la sau aproape de pragul de sărăcie, minoritățile și persoanele cu o sănătate precară sau cu deficiențe fizice sau mentale. Prin urmare, NPE încearcă să localizeze locurile de servire a mesei acolo unde locuiesc persoanele vârstnice fragile vulnerabile și aflate în situație de risc.
În anii 1960, susținătorii persoanelor în vârstă au început să facă presiuni pentru un program național care să protejeze sănătatea nutrițională a persoanelor în vârstă. Susținerea lor a fost stimulată, în parte, de un studiu de nutriție al USDA din 1965, care a atras atenția prin constatarea că 95 de milioane de americani nu consumau o dietă adecvată, inclusiv 6-8 milioane de persoane în vârstă. Ca răspuns, Congresul a alocat 2 milioane de dolari în 1968 pentru demonstrații și cercetări în domeniul nutriției. Aceste demonstrații revoluționare au dus la crearea de programe comunitare de nutriție pentru persoanele în vârstă. Legislația federală care a autorizat NPE a fost sponsorizată de senatorul Edward M. Kennedy și promulgată în martie 1972 de președintele Richard M. Nixon.
Pentru anul fiscal 2000, Congresul a alocat 512 milioane de dolari pentru NPE. Guvernul federal folosește o formulă bazată pe populație pentru a repartiza fondurile NPE către state. Unitățile de stat pentru îmbătrânire transferă fondurile către Area Agencies on Aging (AAA), care, la rândul lor, încheie contracte cu furnizorii de nutriție comunitară. În unele cazuri, AAA-urile oferă și ele însele servicii. Programele de nutriție comunitară au diverse alte surse de finanțare care includ administrația de stat și locală, contribuții în natură, donații private și contribuții voluntare din partea participanților. În 1997, aceste resurse suplimentare au totalizat 621 de milioane de dolari.
Un program de nutriție similar pentru bătrânii nativi americani este autorizat de Titlul VI din OAA. Administrația pentru Îmbătrânire acordă fonduri direct organizațiilor tribale indiene recunoscute la nivel federal și organizațiilor private nonprofit care deservesc nativii din Hawaii. Organizațiile tribale indiene pot selecta o vârstă mai mică de șaizeci de ani pentru a defini o persoană „în vârstă” pentru triburile lor.
Nutriție bună și îmbătrânire sănătoasă
O bună sănătate nutrițională este vitală pentru o îmbătrânire sănătoasă, iar o dietă adecvată oferă energia și nutrienții de care au nevoie corpul și mintea. Experții sunt de acord că riscul de malnutriție este ridicat în rândul unor grupuri specifice de vârstnici americani, în special în rândul celor cu venituri insuficiente pentru a cumpăra alimente, a celor care sunt izolați și a celor care suferă de boli, afecțiuni și alte condiții care afectează independența.
Pericolele unei alimentații necorespunzătoare au fost bine documentate. Riscurile includ: scăderea duratei de viață, internarea prematură la azil, creșterea incidenței bolilor și a dizabilității cronice, creșterea numărului de spitalizări și șederi mai lungi în spital. Pe lângă problemele grave de sănătate, vârstnicii care sunt subnutriți au mai multe șanse de a avea nevoie de îngrijire la domiciliu sau de a fi plasați într-o instituție.
Programele de nutriție comunitară sunt o primă linie de apărare împotriva foametei și pot schimba viața persoanelor în vârstă. Următoarea listă (Nutrition Screening Initiative; Older Americans 2000 ) arată de ce:
- Patru din cinci vârstnici au boli cronice care sunt afectate de alimentație.
- Doar 13 la sută dintre vârstnici consumă cantitatea minimă de fructe și legume de care au nevoie.
- Persoanele vârstnice care trăiesc în sărăcie au aproape de două ori mai multe șanse de a avea o alimentație precară (21 la sută) decât cele care se află la sau peste nivelul de sărăcie (11 la sută).
- Una din cinci persoane în vârstă are probleme în a merge, a face cumpărături și/sau a cumpăra și a găti alimente, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc.
Semne de avertizare a unei sănătăți nutriționale precare
Inițiativa de depistare a nutriției, o inițiativă națională de sănătate cu multiple fațete condusă de Academia Americană a Medicilor de Familie, Asociația Dietetică Americană și Consiliul Național pentru Îmbătrânire, a dezvoltat un instrument de depistare pentru a identifica semnele de malnutriție la adulții în vârstă. Unii dintre factorii de risc sunt următorii:
- Mănâncă prea puțin sau prea mult
- Probleme ale dinților sau ale gurii care îngreunează alimentația
- Sărăcie (nu sunt suficienți bani pentru a cumpăra alimente)
- Mănâncă mesele singuri (izolare socială)
- Tomarea a trei sau mai multe rețete medicale diferite sau pestecounter drugs a day
- Pierdere/îngrășare involuntară în greutate (cinci kilograme în ultimele șase luni)
- Abus de alcool (trei sau mai multe băuturi aproape în fiecare zi)
- Boală acută/cronică sau spitalizare recentă
Ajutor pentru a rămâne sănătos
Întreaga țară, în cartiere mici și mari, programele comunitare de nutriție servesc peste 1 milion de mese pe zi persoanelor în vârstă, cel puțin o dată pe zi, cinci sau mai multe zile pe săptămână. În 1997, mai mult de 116 milioane de mese au fost servite la aproximativ 2 milioane de persoane în vârstă în medii de tip congregație și peste 123 de milioane de mese au fost servite la aproximativ 890.000 de persoane în vârstă legate la domiciliu.
Mese în comun. Locurile de mese în comun sunt situate în centre de bătrâni, proiecte de locuințe pentru vârstnici, școli, biserici și alte medii comunitare. Programele comunitare de nutriție oferă, de asemenea, servicii de sprijin, altele decât o masă, inclusiv screening de nutriție și sănătate și educație nutrițională. Atunci când este posibil, se oferă transport la și de la locurile de masă pentru cei care au nevoie. Multe dintre locurile de masă au programe de informare și legături cu alte agenții comunitare pentru a localiza persoanele în vârstă greu accesibile, izolate sau insuficient deservite. Ca urmare, NPE ajută la asigurarea accesului la multe alte servicii de sănătate, de locuință și sociale.
Costurile unei mese în comun în 1997 au fost în medie de 4,60 dolari. În timp ce mulți vârstnici trec destul de des pe la locurile de masă comunitare (60 la sută participă de obicei patru sau cinci zile pe săptămână), alții participă doar ocazional.
Mesele livrate la domiciliu. Primul program Meals on Wheels a fost înființat în 1954, în Philadelphia. Astăzi, mesele livrate la domiciliu sunt disponibile în toată țara. Ele sunt furnizate de locuri de masă în comun, unități de servicii alimentare afiliate și neafiliate și alte organizații comunitare.
În 1997, costul pregătirii unei mese livrate la domiciliu a fost în medie de 3,65 dolari. Folosirea voluntarilor pentru a livra mesele și a oferi vizite prietenoase ajută la menținerea costurilor la un nivel scăzut. Persoanele pot fi izolate la domiciliu din cauza unei boli, a unui handicap sau a izolării. Unii bătrâni imobilizați la domiciliu pot avea nevoie de mese livrate doar pentru o perioadă scurtă de timp, după o internare în spital. Persoanele cu nevoi mai extinse pot avea nevoie de mese livrate la domiciliu, în plus față de alte servicii de îngrijire pe termen lung și de asistență socială la nivelul comunității. Pentru aceste persoane, livrarea la domiciliu a meselor este crucială pentru capacitatea lor de a rămâne independenți.
Unde să mergeți pentru mai multe informații
Pentru a afla mai multe despre programele comunitare de nutriție, contactați biroul local de îmbătrânire, accesați www.aoa.gov, sau sunați (în Statele Unite) la Eldercare Locator la 800-677-1116. Mai multe informații despre nutriție și îmbătrânire pot fi obținute de la organizațiile enumerate mai jos.
Food and Nutrition Information Center, Room 304, National Agriculture Library Building, U.S. Department of Agriculture, Beltsville, MD 20705-2351; Tel (301) 504-5719; Fax (301) 504-6409; E-mail ; Web site www.nalusda.gov/fnic/ The Food and Nutrition Information Center oferă informații profesioniștilor și publicului larg cu privire la nutriția umană, managementul serviciilor alimentare și tehnologia alimentară.
Meals on Wheels Association of America (fostă National Association of Meal Programs), 1414 Prince Street, Suite 202, Alexandria, VA 22314; Tel. (703) 548-5558; Fax (703) 548-8024; E-mail tbg.dgsys.com; site-ul web al asociației este la www.projectmeal.org. MOWAA este cea mai veche asociație comercială din Statele Unite pentru furnizorii de servicii de nutriție. Oferă instruire și asistență tehnică celor care planifică și conduc programe de mese colective și de mese livrate la domiciliu.
National Association of Nutrition and Aging Services Programs, P.O. Box 9007, Grand Rapids, MI 49509-0007; Tel. (616) 531-9909 sau (800) 999-6262; Fax 616-531-3103; E-mail NANASP este o organizație de membri și de susținere pentru profesioniștii care lucrează sau sunt interesați de domeniile îmbătrânirii, serviciilor comunitare, nutriției și persoanelor în vârstă.
National Policy and Resource Center on Nutrition and Aging, Department of Dietetics and Nutrition, Florida International University, University Park, OE200, Miami, FL 33199; Tel (305) 348-1517; Fax (305) 348-1518; TTY (800) 955-8771; E-mail solix.fiu.edu; Web site www.fiu.edu Centrul Național de Politici și Resurse privind Nutriția și Îmbătrânirea colaborează cu Administrația pentru Îmbătrânire pentru a îmbunătăți starea de nutriție a americanilor în vârstă.
The Nutrition Screening Initiative, 1010 Wisconsin Avenue, NW, Suite 800, Washington, DC 20007. E-mail ; Web site www.aafp.org/nsi/index.html
Robert C. FickeSusan Coombs Ficke
Vezi și Area Agency on Aging: Unitatea de stat pentru îmbătrânire; Malnutriție; Programul de nutriție pentru vârstnici (NPE); Legea privind persoanele în vârstă; Centre pentru vârstnici; Servicii sociale.
BIBLIOGRAFIE
Administrația pentru îmbătrânire. Administrația pentru Îmbătrânire Raport privind programele de stat: A Summary of State and Community Programs Under Title III of the Older Americans Act of 1965, as Amended, Federal Fiscal Year 1997. Washington, D.C.: Administration on Aging. U.S. Department of Health and Human Services, 2000.
Codispoti, C. L., și Bartlett, B. J.. Alimentație și nutriție pentru viață: Malnutriția și americanii în vârstă. Raport al secretarului adjunct pentru îmbătrânire, Administration on Aging, Department of Health and Human Services. Washington D.C.: 1994.
Nutrition Screening Initiative. Păstrarea americanilor în vârstă sănătoși la domiciliu: Linii directoare pentru programele de nutriție în îngrijirea sănătății. Washington, D.C.: Greer, Margolis, Mitchell, Burns & Associates, 1996.
Older Americans 2000: Key Indicators of Well-Being, Hyattsville Md.: Federal Interagency Forum on Aging-Related Statistics, 2000.
Ponza, M.; Ohls, J. C.; și Millen, B. E. Serving Elders at Risk. Programele de nutriție ale Legii pentru americanii în vârstă: National Evaluation of the Elderly Nutrition Program, 1993-1995, 3 vols. Princeton, N.J.: Mathematica Policy Research, 1996.
.