Migrenă cronică, clasificare, diagnostic diferențial și epidemiologie

Migrena cronică (MC) este cel mai invalidant dintre cele 4 tipuri de cefalee cronică zilnică primară (CDH) de lungă durată, un sindrom definit prin dureri de cap primare 15 sau mai multe zile pe lună timp de cel puțin 3 luni, cu atacuri care durează în medie 4 ore sau mai mult pe zi. CDH de lungă durată include CM, cefaleea cronică de tip tensional, noua cefalee persistentă zilnică și hemicrania continua. CM afectează aproximativ 2% din populația adultă din țările occidentale, impunând sarcini substanțiale asupra bolnavilor individuali și familiilor acestora și, în sens mai larg, asupra societății. Deși această tulburare este foarte invalidantă și prevalentă, ea rămâne în mare măsură subdiagnosticată și subtratată. Diagnosticarea CM necesită o abordare sistematică care include următoarele etape: (1) excluderea unei tulburări secundare de cefalee și (2) diagnosticarea unui sindrom primar specific de cefalee pe baza frecvenței și a duratei, de exemplu, episodic de scurtă durată, episodic de lungă durată sau cronic de lungă durată. CM se dezvoltă de obicei ca o complicație a migrenei episodice după o perioadă de creștere a frecvenței durerilor de cap. Această transformare a migrenei este asociată cu o serie de factori de risc, dintre care unii nu pot fi modificați, inclusiv vârsta și rasa. Alți factori de risc pentru CM sunt modificabili, cum ar fi obezitatea, sforăitul, traumatismele craniene, evenimentele de viață stresante și utilizarea excesivă de opioide și barbiturice. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat încă că modificarea factorilor de risc scade probabilitatea de apariție a CM. Potrivit unei analize transversale a datelor din cadrul studiului American Migraine Prevalence and Prevention publicat anul acesta în Journal of Neurology, Neurosurgery, and Psychiatry, în comparație cu pacienții cu migrenă episodică, pacienții cu CM au fost semnificativ mai puțin susceptibili de a fi angajați cu normă întreagă și aproape de două ori mai susceptibili de a avea o dizabilitate profesională. În plus, pacienții cu CM aveau aproape de două ori mai multe șanse de a avea anxietate, durere cronică sau depresie. Mai mult, pacienții cu CM aveau un risc cardiovascular și respirator mai mare, aveau cu 40% mai multe șanse de a avea boli de inimă și angină pectorală și cu 70% mai multe șanse de a avea un istoric de accident vascular cerebral. Aceste constatări evidențiază importanța primordială a vigilenței clinice, a unui diagnostic precis și a unui management adecvat și eficient – inclusiv a tratamentului sau a trimiterii la tratament – pentru a îmbunătăți rezultatele pacienților.