Nici Brown, nici Caletti nu lovesc cititorii cu astfel de statistici, dar se străduiesc să facă ca portretele lor de abuzator și victimă să se încadreze în profilul stabilit. În „Rămâi”, Christian, tânărul care va ajunge să o manipuleze și să o domine pe Clara, elevă în ultimul an de liceu, dă semne de probleme încă de la început. Când Clara poartă un tricou decoltat la prima lor întâlnire, iar Christian îi spune: „Cred că te urmăresc băieții prin toată școala, purtând așa ceva”, Clara îl ia ca pe un compliment, dar îl va privi în urmă ca pe un avertisment: „acel moment din basm în care noi știm ce tocmai s-a întâmplat, dar prințesa nu știe”. Iar în „Bitter End”, Cole, băiatul care în curând va deveni periculos de posesiv cu Alexandra, și ea în ultimul an de liceu, a mai făcut același lucru. Atât Clara, cât și Alexandra sunt surprinse că niște tineri atât de doritori ar putea fi interesați de ele și ignoră protestele prietenilor și ale familiei că noile lor iubiri sunt prea autoritare. Când relațiile devin violente, ambele femei se învinovățesc și cred în promisiunile partenerilor lor că abuzul nu se va mai repeta niciodată.
Este vorba, totuși, de romane, nu de manuale, iar autorii își înfășoară cercetările într-o poveste dramatică. Caletti are o tușă mai ușoară, dându-i lui „Rămâi” o senzație de briză de vară, de lectură pe plajă, în timp ce domnișoara ei aflată în suferință fuge pe o insulă îndepărtată, găsind o nouă poveste de dragoste și descoperind secrete de familie. Este de departe cea mai bună dintre cele două cărți. Viziunea lui Brown este mai dură, mai amenințătoare și, fără îndoială, mai realistă.
Realismul, însă, este un termen relativ și, deși ambele cărți își propun să lumineze o problemă reală, niciuna nu sună convingător de adevărat. Atât „Rămâi”, cât și „Sfârșit amar” sunt îngreunate de riff-uri predicatoare, dialoguri greoaie și personaje care pot părea mai mult niște profiluri decât niște indivizi.
În plus, nevoia de a spune o poveste bună se interpune în calea mesajului. Lecția centrală a conversației despre violența la întâlniri, spun experții, ar trebui să fie că abuzul se poate întâmpla oricui și că nimeni nu-l merită atunci când i se întâmplă. Dar ceea ce ne învață aceste cărți este că victimele au mame care au murit când erau mici (romancierilor de la Y.A., ca și scenariștilor de la Disney, le place să ucidă mamele) și tați care adăpostesc secrete dureroase. Oh, și odată ce te scuturi de hărțuitorul tău, o nouă iubire așteaptă răbdătoare în culise.
Oricărei fete care are nevoie de îndrumare în navigarea unei relații amenințătoare probabil că nu o va găsi aici. Dar acest lucru presupune că adolescenții sunt mai interesați de morală decât de sex și dramă; dacă nu este așa, tulbureala mesajului contează mai puțin decât mediocritatea poveștii.
.