Termenul diabază a fost aplicat inițial de A. Brongniart în 1807 pentru roci recunoscute ulterior ca diorit. Unii autori îl folosesc pentru a se referi la o rocă intrusivă, care apare în mod obișnuit sub formă de dykes și filonii, ai cărei constituenți principali sunt labradoritul și piroxenul și a cărei textură este în mod caracteristic ofitică sau suboftică. Această utilizare este sinonimă cu cea de dolerit. Alți autori folosesc termenul de diabază pentru doleritele preterțiare; deoarece aceste roci sunt frecvent alterate, această utilizare a ajuns să se refere la doleritele alterate în care feldspații sunt saussuritizați sau albitizați, iar piroxenii prezintă înlocuire cu amfibol sau clorit.
Diabasic a fost folosit ca sinonim al lui ofitic. Kemp (1900) a considerat că diabasic se aplică acelor texturi în care predomină plagioclasa cu augit în interstiții, în timp ce ophitic indică o predominanță a augitului asupra plagioclasului.
o rocă de tip scorojit, amigdaloidal, tabular…
.