„Pentru studiile lor asupra reacțiilor chimice extrem de rapide, realizate prin perturbarea echilibrului cu ajutorul unor impulsuri foarte scurte de energie.” În 1967, aceste cuvinte însoțeau premiul, acordat pentru înțelegerea cineticii chimice.
Reacțiile chimice se bazează în principal pe formarea de substanțe din reactanți, dar nu toate reacțiile sunt egale. În timp ce unele pot fi măsurate cu un ceas rudimentar, altele se desfășoară cu viteze care, în prezent, sfidează măsurarea cu toate tehnologiile, cu excepția celor mai sofisticate.
Să luăm, de exemplu, procesul de transfer de electroni, care se desfășoară, de obicei, pe scara de timp de femtosecunde, 10-15 s sau o cvadrilionime de secundă. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, se poate spune că o femtosecundă formează aceeași parte de secundă cât este o secundă pentru 31.688.764 de ani.
Povestea fotolizei flash a început în anii 1940, când profesorul Norrish și asociatul său de atunci, George Porter, și-au propus să studieze cinetica reacțiilor folosind o lampă flash. Ideea era de a avea un sistem setat într-un echilibru, care este apoi perturbat de un stimul extern.
Procesul de fotoliză cu lampă flash este următorul: o substanță este plasată lângă lampă, care oferă stimulul necesar pentru a excita substanța într-o formă activată sau pentru ca moleculele să fie sparte. Apoi este posibilă studierea spectroscopică a acestor molecule.
Cel care acum este Lord Porter s-a mutat la Sheffield în 1955, unde a rămas până când s-a mutat la Institutul Regal în 1966. Până în momentul în care George s-a mutat la Sheffield, el a extins utilizările fotolizei flash demonstrând utilizările sale în chimia organică și biologică. Perfecționări ale metodei au fost făcute de-a lungul anilor, mai ales odată cu descoperirea laserului, ceea ce a însemnat că impulsuri mai scurte puteau fi efectuate înregistrând timpi de picosecunde.
Importanța metodei lor nu poate fi subestimată și a fost articulată perfect de către profesorul H. Olander, prezentatorul Premiului Nobel:
Cunoașterea detaliată a comportamentului moleculelor activate era slabă și foarte nesatisfăcătoare. Metoda dumneavoastră de fotoliză flash oferă un instrument puternic pentru studierea diferitelor stări ale moleculelor și a transferului de energie între ele.
Prof. H. Olander
Prezentator al Premiului Nobel
Au trecut 50 de ani de când George Porter și Ronald Norrish au dezvoltat fotoliza flash. În acest timp, metoda lor a fost folosită de nenumărate ori pentru a studia cinetica și este folosită și astăzi. Este posibil ca apariția unei noi tehnologii îmbunătățite să fi dus la îmbunătățirea vitezei de măsurare și la scurtarea timpului de studiu, dar a necesitat totuși inovația și viziunea primilor cercetători de pionierat.
.