Probleme LGBTTQ / Identitate de gen și orientare sexuală

Deși orientarea sexuală sau romantică sau identitatea de gen a unei persoane poate să nu fie o sursă de suferință, persoanele care se identifică ca lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali, transgender, poponari, interogatori, asexuali sau orice altă orientare sau identitate de gen pot considera că stigmatul social de a trăi ca o minoritate este o sursă de stres sau anxietate.

Când se apelează la terapie, fie pentru probleme asociate cu identitatea sexuală, romantică sau de gen a unei persoane, fie pentru preocupări legate de sănătatea mintală, găsirea unui profesionist calificat în domeniul sănătății mintale care are experiență și familiaritate cu provocările cu care se confruntă adesea membrii comunității LGBTQIA poate fi esențială pentru obținerea unor rezultate terapeutice de succes.

• Ce reprezintă LGBTQIA?
• Ce probleme ar putea întâmpina persoanele LGBTQIA?
• Cercetarea unei terapii pentru probleme de gen și identitate sexuală
• Disforia de gen în DSM
• Exemple de cazuri

Ce reprezintă LGBTQIA?

Acronimul LGBTQIA, o extindere a acronimului folosit anterior LGBT, a fost extins pentru a cuprinde un număr mai mare de persoane. Unele persoane susțin că practica de a-i grupa pe cei care nu sunt heterosexuali sau cisgender (sau niciuna dintre ele) sub acest acronim, care poate sau nu să reprezinte cu exactitate orientarea sau identitatea lor sexuală particulară, este în sine un act de excludere. Alții explorează termeni alternativi, cum ar fi GSM (minorități sexuale și de gen) sau LGBTQ+, care, în opinia lor, pot reprezenta mai bine marea varietate de identități și orientări pe care le pot avea oamenii.

Acronimul actual îi reprezintă pe cei care sunt lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali, homosexuali și interogativi, intersexuali și asexuali.

„Q”-ul din acronim reprezintă atât „queer”, cât și „questioning” (deoarece acești termeni nu sunt sinonimi. Unele persoane folosesc termenul „queer” ca termen umbrelă în loc de LGBTQIA, dar nu toate persoanele se identifică ca fiind queer sau aleg să folosească acest termen.

Cei care consideră că „A” înseamnă „aliat”, precum și „asexual.” Dar există unele controverse cu privire la includerea aliaților în acronim, deoarece „aliatul” nu reprezintă o identitate de gen sau o orientare sexuală.

Cu ce probleme s-ar putea confrunta persoanele LGBTQIA?

În ciuda creșterii rapide a acceptării culturale a diverselor orientări sexuale și romantice și identificări de gen, opresiunea, discriminarea și marginalizarea persoanelor LGBTQ persistă. Confruntarea cu discriminarea și opresiunea, ieșirea în fața propriei familii și sortarea unui simț „autentic” al sinelui în fața așteptărilor și presiunilor sociale poate duce la niveluri mai ridicate de depresie, anxietate, consum de substanțe și alte probleme de sănătate mintală pentru persoanele LGBTQ.

Rezultatele cercetărilor arată că tinerii care se identifică ca fiind LGBTQ prezintă un risc crescut de ideație suicidară și automutilare, în special atunci când se confruntă, de asemenea, cu discriminarea bazată pe identitatea lor sexuală sau de gen. Conform unui studiu din 2007, elevii care s-au identificat ca fiind lesbiene, homosexuali, bisexuali sau transsexuali au fost de aproape zece ori mai predispuși să se confrunte cu hărțuirea și victimizarea la școală și de peste două ori mai predispuși să se gândească la sinucidere decât colegii lor heterosexuali, non-transgender, în anul precedent.

Discriminarea poate lua mai multe forme, inclusiv respingerea socială, hărțuirea verbală și fizică și agresiunea sexuală, iar episoadele repetate vor duce probabil la stres cronic și la diminuarea sănătății mintale. Discriminarea percepută – așteptarea discriminării – poate duce, de asemenea, la diminuarea sănătății mintale. Adulții LGBTQ, de asemenea, pot fi supuși unor forme similare de hărțuire, precum și discriminării în ceea ce privește locuința, ocuparea forței de muncă, educația și drepturile fundamentale ale omului.

Multe dintre preocupările și provocările de viață pe care persoanele LGBTQ le aduc la terapie sunt cele comune tuturor oamenilor. Toate cuplurile se ceartă din cauza multora dintre aceleași lucruri – bani, sex, socrii, timp de calitate – și toți oamenii sunt supuși acelorași tipuri de factori de stres zilnic, cum ar fi schimbările de dispoziție, preocupările legate de locul de muncă sau stima de sine scăzută.

Căutarea terapiei pentru probleme de gen și identitate sexuală

Chiar dacă mulți terapeuți pot fi calificați să ajute, uneori clienții LGBTQ se simt mai confortabil cu un terapeut LGBTQ, sau cel puțin cu un terapeut specializat sau care are o mare experiență în probleme LGBTQ. Astfel de terapeuți nu sunt disponibili în fiecare comunitate, dar din ce în ce mai mulți terapeuți și consilieri oferă servicii la distanță prin telefon sau pe internet, iar acest lucru poate ajuta la extinderea căutării unei persoane pentru a găsi terapeutul potrivit. Persoanelor care iau în considerare o operație de confirmare a sexului li se cere adesea să apeleze la terapie înainte de a se supune operației. Se recomandă un specialist în acest domeniu, dacă este disponibil.

Primele ediții ale Manualului de Diagnostic și Statistică (DSM) au identificat homosexualitatea ca fiind o tulburare mintală, până când cercetările clinice au demonstrat că atracția sexuală sau romantică față de cineva de același sex este o formă normală, sănătoasă și pozitivă a sexualității umane. În ciuda afirmării de zeci de ani de către comunitatea de sănătate mintală a tuturor orientărilor sexuale, eforturile de schimbare a orientării sexuale (SOCE) sunt încă oferite de unii terapeuți și urmărite de unele persoane care se simt în conflict cu privire la orientarea lor sexuală. Mai multe organizații, inclusiv Asociația Americană de Psihologie și Asociația Americană de Psihiatrie, se opun terapiei de schimbare a orientării sexuale, cunoscută și sub numele de terapie de conversie sau terapie reparatorie, iar multe state fie au interzis această practică, fie au în vedere proiecte de lege care să interzică această practică, în special în cazul minorilor. În plus, etica profesiilor de asistență socială, psihologie, psihiatrie și consiliere matrimonială și familială impune ca terapeuții să ofere servicii tuturor persoanelor, fără discriminare.

Găsește un terapeut Disforia de gen în DSM

Disforia de gen este listată ca o afecțiune psihologică în DSM-5 pentru a lua în considerare suferința semnificativă pe care o persoană o poate resimți atunci când identitatea sau expresia de gen nu corespunde cu genul atribuit la naștere. În ediția anterioară, afecțiunea a fost listată ca tulburare de identitate de gen, dar după ce a primit critici cu privire la efectul stigmatizant al cuvântului „tulburare”, afecțiunea a fost redenumită disforie de gen pentru a se asigura că nonconformitatea de gen nu este etichetată ca o tulburare psihică.

Diagnosticul de disforie de gen necesită:

• Un conflict notabil între identitatea sau expresia lor de gen și genul care le-a fost atribuit la naștere, care persistă timp de cel puțin șase luni.
• Deteriorare măsurabilă sau suferință în funcțiile de rutină, cum ar fi cele sociale sau profesionale, ca urmare a afecțiunii.

Pentru ca disforia de gen să fie diagnosticată la un copil, acesta trebuie să manifeste șase din cele opt criterii, printre care insistența copilului de a nu fi genul atribuit la naștere; o aversiune puternică față de propria anatomie sexuală; și o dorință puternică pentru haine, jucării și activități asociate în mod obișnuit cu un alt gen.

Pentru ca disforia de gen să fie diagnosticată la adolescenți și adulți, individul trebuie să îndeplinească cel puțin două din cele șase criterii, printre care un conflict între genul atribuit la naștere și genul experimentat, dorința de a avea caracteristici anatomice diferite/caracteristicile unui alt gen decât cel atribuit la naștere și experimentarea unor sentimente și reacții asociate în mod tipic cu un alt gen decât cel atribuit la naștere.

Exemple de cazuri

• Anxietate și confuzie cu privire la orientarea sexuală: Sonja, 32 de ani, intră în terapie pentru anxietate și identifică ambivalența cu privire la orientarea sa sexuală ca fiind un factor major. Deși Sonja a fost întotdeauna atrasă de femei, uneori este atrasă și de bărbați și simte că își trădează partenerul actual, o femeie, chiar și prin faptul că se gândește la astfel de gânduri. Este confuză în ceea ce privește adevărata ei orientare. Terapeutul o asigură că nu trebuie să se eticheteze într-un fel sau altul și explorează cu ea, într-o manieră neutră, de acceptare, natura atracțiilor sale, dorințele sale pentru viitor în ceea ce privește relațiile, emoțiile sale cu privire la partenerul său actual și dorința sa – pe care Sonja o dezvăluie oarecum cu vinovăție – de a avea un copil. După câteva luni, Sonja decide că ar putea lua în considerare posibilitatea de a se întâlni cu bărbați într-o zi, dar este încă destul de atașată de partenerul ei actual și, în ședințe comune, cuplul începe să discute despre posibilitatea ca Sonja să rămână însărcinată prin inseminare artificială.
• Cuplu în conflict cu privire la coming out: John și Paolo, în vârstă de 30 de ani, caută sesiuni de cuplu pentru a face față certurilor lor constante. Terapeutul tratează relația lor așa cum ar trata relația oricărui alt cuplu, ajutându-i să abordeze în special abilitățile de comunicare și gestionarea furiei. Pe măsură ce munca avansează, se dezvăluie că John și-a recunoscut homosexualitatea în fața familiei sale (care îl acceptă în totalitate) și în public, în timp ce Paolo nu vrea ca familia sa să știe că este homosexual. Acest lucru este frustrant pentru John, care își dorește „o viață normală, inclusiv ca familia lui Paolo să facă parte din familia mea”. Terapeutul îl ajută pe Paolo să comunice anxietatea teribilă pe care o simte în lumina convingerilor religioase ortodoxe ale familiei sale, iar John ajunge să înțeleagă că familia lui Paolo probabil nu îl va accepta niciodată pe el sau relația sa cu Paolo. John este capabil să înceapă să se împace cu această realitate, ceea ce îi apropie pe cei doi.
• Tranziția de gen: Ray, în vârstă de 40 de ani, este îndrumat către terapie de către un medic primar după ce Ray decide să înceapă tranziția exterioară de la bărbat la femeie, cu hormoni, operație de confirmare a sexului și o schimbare de nume. Rachelle (numele ales de Ray) raportează că a experimentat o suferință semnificativă din cauza încercării de a trăi ca un bărbat, când ea este de fapt o femeie. Terapeutul, care a fost recomandat datorită experienței sale cu persoanele transsexuale, explorează cu Rachelle istoria sa personală: când a știut pentru prima dată că este femeie, dificultățile pe care le-a întâmpinat încercând să se conformeze unei identități masculine și așteptările pe care le are de la viață în continuare. De asemenea, terapeutul o ajută pe Rachelle să își proceseze sentimentele de tristețe, anxietate și furie legate de modul în care a fost tratată de familie din cauza identității sale de gen. Ei discută, de asemenea, posibilele complicații ale tranziției și sentimentele variate pe care Rachelle le poate experimenta după operație. Terapeutul este în măsură să raporteze medicului lui Rachelle, cu permisiunea acesteia, că Rachelle este pe deplin conștientă de complexitatea și riscurile deciziei sale. Rachelle începe să ia hormoni și plănuiește să își programeze operația, continuând terapia pe măsură ce se adaptează la a trăi ca sinele ei adevărat, abordând modurile în care acest lucru îi afectează viața de zi cu zi. Terapeutul ei continuă să îi ofere sprijin pe tot parcursul procesului.

1. Almeida, J., Johnson, R. M., Corliss, H. L., Molnar, B. E., și Azrael, D. (2009). Suferința emoțională în rândul tinerilor LGBTQ: Influența discriminării percepute pe baza orientării sexuale. Journal of Youth and Adolescence, 38(7), 1001-14. Retrieved from http://search.proquest.com/docview/204636129?accountid=1229
2. Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mintale: DSM-5. (ed. a 5-a). (2013). Washington, D.C.: American Psychiatric Association.
3. Feldman, J., MD, PhD, și Spencer, K., PhD. (2014). Disforie de gen la un bărbat de 39 de ani. Asociația Medicală Canadiană. Journal, 186(1), 49-50. Retrieved from http://search.proquest.com/docview/1507590761?accountid=1229
4. Variație de gen: Un abecedar. (2001). Gender Education & Advocacy, Inc. Retrieved from http://www.gender.org/resources/dge/gea01004.pdf
5. Sănătatea mentală. (2013). Știința LGBTQ. Retrieved from http://www.LGBTQscience.org/mental-health/
6. Report of the APA Task Force on appropriate therapeutic responses to sexual orientation. (2009). Asociația Americană de Psihologie. Retrieved from https://www.apa.org/pi/LGBTQ/resources/therapeutic-response.pdf
7. Schulman, M. (2013, January 9). Generația LGBTQIA. Retrieved from http://www.nytimes.com/2013/01/10/fashion/generation-lgbtqia.html

.