Context
Războiul a fost cauzat de revendicările conflictuale la tronul Spaniei după moartea regelui Carol al II-lea, fără copii. Urcarea pe tronul Spaniei a lui Filip al V-lea, nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, a antagonizat Anglia și Olanda, care se aflau într-o concurență tot mai mare cu Franța. De asemenea, l-a supărat pe Împăratul Sfântului Imperiu Roman Leopold I, care revendicase succesiunea în numele fiului său.
Războiul în Europa a izbucnit în 1702, Olanda, Anglia și majoritatea statelor germane aliniindu-se împotriva Franței, Spaniei, Bavariei, Portugaliei și Savoiei.
Lupte în America de Nord
Conflictul s-a extins în coloniile nord-americane ale Franței și Angliei, forțele din Acadia și Noua Anglie schimbând raiduri locale sângeroase. Forțele franceze au distrus așezarea engleză de la Bonavista, Newfoundland, în 1704 și au capturat St. John’s în 1708. Englezii au obținut controlul asupra Port-Royal și, odată cu acesta, asupra Acadiei în 1710. Cu toate acestea, în anul următor, o flotă britanică a naufragiat în fluviul St. Lawrence într-o tentativă eșuată de a naviga spre Québec.
Tratatul de la Utrecht
Tratatul de la Utrecht, din 1713, a fost unul dintre o serie de tratate care au pus capăt războiului. Tratatul a rezolvat o serie de dispute de succesiune între Anglia și Franța și a acordat Angliei un teritoriu considerabil. Franța a păstrat Ile St-Jean (cunoscută mai târziu sub numele de Insula Prince Edward) și Ile Royale (mai târziu, Cape Breton), dar a cedat Acadia și Newfoundland englezilor și le-a restituit acestora vastele teritorii ale căror râuri se varsă în Golful Hudson (vezi și: Țara lui Rupert).
Tratatul de la Utrecht este recunoscut ca fiind sfârșitul expansiunii franceze și începutul în ascensiunea Imperiului Britanic.