redundant

În tehnologia informației, termenul redundant se poate referi la diverse situații:

  1. Termenul redundant poate descrie componente ale sistemului de calculatoare sau de rețea, cum ar fi ventilatoare, unități de hard disk, servere, sisteme de operare, switch-uri și legături de telecomunicații care sunt instalate pentru a susține resursele primare în cazul în care acestea eșuează. Un exemplu bine cunoscut de sistem redundant este matricea redundantă de discuri independente (RAID).
  2. Informația redundantă este o informație inutilă sau duplicată.
  3. Biți redundanți sunt cifre binare suplimentare care sunt generate și deplasate odată cu un transfer de date pentru a se asigura că niciun bit nu a fost pierdut în timpul transferului de date.
  4. Datele redundante pot proteja o matrice de stocare împotriva pierderii de date în cazul unei defecțiuni a unui hard disk.

Redundanța în stocare

Când vine vorba de stocare, redundanța poate fi o măsură de protecție sau poate lua forma unor costuri suplimentare nedorite. Volumele de date vor conține adesea blocuri de stocare redundante. Un proces de deduplicare poate elimina aceste blocuri redundante pentru a reduce consumul de stocare în cadrul volumului sau pentru a minimiza volumul de date care trebuie să fie salvat.

Multe organizații pot crea în mod intenționat copii redundante ale datelor pentru a minimiza șansele de pierdere a datelor. Această redundanță poate exista ca mașini virtuale (VM) sau volume de stocare în oglindă, sau ca o copie de date sincronizată în afara site-ului.

Redundanța datelor vs. backup

Redundanța datelor și backup-urile sunt ambele menite să prevină pierderea datelor, dar cele două tehnologii sunt destul de diferite. Redundanța datelor ia adesea forma unei copii sincronizate a datelor organizației. De exemplu, o organizație poate crea o mașină virtuală sau un volum de stocare redundant.

Redundanța datelor poate ajuta la prevenirea întreruperilor de serviciu. De exemplu, în cazul în care o VM ar eșua, o replică VM ar putea fi adusă rapid online pentru a minimiza întreruperea serviciului. Copiile de rezervă, pe de altă parte, sunt copii ale datelor și ale altor resurse.

În ultimii ani, a existat o mare suprapunere între redundanță și copiile de rezervă. Cu toate acestea, copiile de rezervă sunt, de obicei, cele mai potrivite pentru capacitățile de recuperare punctuală în timp. Dacă un sistem trebuie să revină la o stare anterioară, se folosesc copiile de rezervă. Unele produse de redundanță a datelor oferă, de asemenea, capacități de recuperare punctuală în timp, dar, în general, au mai puține opțiuni de puncte de recuperare. Copiile de rezervă sunt, de asemenea, o alegere bună pentru recuperarea granulară (recuperarea unui singur fișier, a unui mesaj de e-mail și așa mai departe). În schimb, sistemele redundante sunt mai potrivite pentru situațiile în care organizația trebuie să mențină sistemele critice online și nu poate tolera o perioadă lungă de recuperare.

Redundanță în RAID

Una dintre cele mai comune forme de redundanță a datelor este RAID. Rețelele RAID sunt concepute pentru a oferi o performanță și/sau o fiabilitate mai bună decât ceea ce este posibil folosind un singur disc.

RAID se poate referi la o serie de arhitecturi de stocare diferite, care sunt cunoscute sub numele de niveluri RAID. Nu toate nivelurile RAID oferă redundanță a datelor, dar majoritatea o fac. RAID 1, de exemplu, oglindește discurile, astfel încât o copie exactă a discului poate fi utilizată în cazul în care copia primară eșuează.

RAID 5 asigură redundanță prin utilizarea parității. Datele sunt împărțite în benzi pe toate discurile din matrice, într-un mod care repartizează mai puține date pe mai multe discuri. Fiecare disc conține, de asemenea, informații de paritate care pot menține matricea în funcțiune în cazul unei defecțiuni a unui disc. Atunci când un disc defect este înlocuit, informațiile de paritate sunt folosite pentru a reconstrui conținutul discului defect pe noul disc.

Există multe alte niveluri RAID care protejează datele prin redundanță. Paritatea și oglindirea sunt pur și simplu două dintre cele mai comune exemple.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.