Definiție(e)
Mutarea unei persoane care se întoarce dintr-o țară gazdă în țara de origine, țara de cetățenie sau de reședință obișnuită, de obicei după ce a petrecut o perioadă semnificativă de timp în țara gazdă, fie că este voluntară sau forțată, asistată sau spontană.
Sursa (s)
Derivat de către REM din definițiile „întoarcere” și „migrație de întoarcere” din Glosarul OIM privind migrația, ed. a 2-a., 2011
Traduceri
Sinonim(i)
- migrație de întoarcere
Termen(i) mai restrâns(i)
- întoarcere forțată
- program de întoarcere
- întoarcere voluntară
.
Termen(i) înrudit(i)
- acord de readmisie
- reintegrare
- reîntoarcere
Nota(e)
1. Definiția Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) acoperă toate categoriile de reîntoarcere a migranților: reîntoarcerea în interiorul granițelor teritoriale ale unei țări, ca în cazul persoanelor strămutate în interiorul țării și al combatanților demobilizați care se întorc; sau dintr-o țară gazdă (de tranzit sau de destinație) către țara de origine, ca în cazul persoanelor care au avut reședința legală într-o țară, al lucrătorilor migranți, al refugiaților, al solicitanților de azil și al resortisanților calificați; sau modul în care este pusă în aplicare reîntoarcerea, de exemplu, întoarcerea voluntară, forțată, asistată și spontană. Aceasta nu acoperă șederile mai scurte de trei luni (cum ar fi vizitele de vacanță sau întâlnirile de afaceri și alte vizite considerate în mod obișnuit ca fiind pentru o perioadă de timp mai mică de trei luni).
2. În contextul Directivei 2008/115/CE a Consiliului (Directiva privind returnarea), „returnarea”, astfel cum este definită la art. 1 alin. 3 alineatul (3), este înțeleasă ca fiind returnarea care are loc după ce a fost emisă o decizie de returnare. Prezentul glosar utilizează termenul „returnare obligatorie” pentru a descrie „returnarea”, astfel cum este definită în Directiva privind returnarea.
.