Explicăm ce a fost Revoluția Franceză și principalele sale evenimente. În plus, diferitele sale cauze și consecințe.
Ce a fost Revoluția franceză?
Revoluția Franceză este cunoscută ca o mișcare politică și socială care a avut loc în Regatul Franței de atunci, în 1798, care a zdruncinat din temelii monarhia absolutistă a lui Ludovic al XVI-lea și a dus la instaurarea în locul acesteia a unui guvern republican și liberal.
Acest eveniment este considerat aproape universal ca fiind evenimentul istoric care a marcat începutul epocii contemporane în Europa și în Occident. Revoluția franceză și bonapartismul care a urmat au șocat întreaga lume și au răspândit ideile Iluminismului francez, rezumate în motto-ul revoluționar „libertate, egalitate, fraternitate”.
Revoluția franceză a început atunci când masele de cetățeni sărăciți și subjugați s-au opus puterii feudale, au nesocotit autoritatea monarhiei și au aprins fitilul schimbării istorice.
Au răsturnat regimul aristocratic și au pornit construcția haotică a unei societăți bazate pe drepturile fundamentale ale tuturor ființelor umane.
Totuși, totul nu s-a terminat în același an, ci a durat vreo zece ani (1789-1799) de schimbări violente și organizare populară, timp în care au fost stabilite primele drepturi universale ale omului, a fost smulsă o mare parte din puterea Bisericii Catolice și a fost scrisă prima constituție republicană din istoria occidentală.
Aceste evenimente, bineînțeles, nu au venit fără o marjă semnificativă de violență, atât din partea trupelor coroanei, care au tras asupra oamenilor insurgenți, cât și din partea rangurilor revoluționare care i-au ghilotinat pe regi și pe ajutoarele lor de tabără, împreună cu acei cetățeni loiali monarhiei sau găsiți ulterior vinovați de a fi contrarevoluționari, în timpul unei perioade cunoscute sub numele de „Teroarea” (1792-1794).
În plus, republica franceză în devenire a trebuit să se confrunte cu intervenția dușmanilor străini, cum ar fi armatele Austriei și Prusiei, care au venit în apărarea monarhiei, temându-se că ceva similar s-ar putea întâmpla în propriile lor țări.
Revoluția franceză s-a încheiat cu preluarea puterii de către Napoleon Bonaparte, un general revoluționar care a dat o lovitură de stat pentru a restabili ordinea în tulburata Republică Franceză, proclamându-și propriul imperiu la scurt timp după aceea și pornind la cucerirea Europei.
Vezi și: Revoluția cubaneză
Caracteristicile Revoluției franceze
Revoluția s-a desfășurat rapid, dar anii care au urmat au fost unii de reorganizări complexe și de confruntări interne între diferitele facțiuni revoluționare care aspirau la putere. În linii mari, se pot distinge trei etape ale Revoluției franceze:
- Etapa monarhistă (1789-1792). În prima etapă s-a încercat conviețuirea cu monarhia, punându-i limite și limitându-i puterea, prin intermediul unei Adunări Naționale în care erau reprezentați oamenii de rând.
- Etapa republicană (1792-1804). Eșecul etapei anterioare a dus la abolirea monarhiei și la instaurarea Republicii prin organizare politică populară și dezbateri privind modul de guvernare a noului model. A fost o perioadă anarhică și dificilă, cu multe conflicte interne.
- Perioada imperială (1804-1815). Revoluția s-a încheiat cu ascensiunea la putere a lui Bonaparte, care, în mod paradoxal, s-a autoproclamat împărat și a readus Franța la un sistem monarhic, deși modern.
Cauzele Revoluției franceze
Cauzele Revoluției franceze au fost:
- Rigurozitatea absolutismului. Absolutismul le dădea regilor toată puterea politică, juridică și economică, fără a putea fi contrazisă în vreun fel, ceea ce îi făcea responsabili și de dezastrele economice care se produceau, indiferent dacă erau sau nu cu adevărat responsabili.
- Inegalitățile regimului feudal. Se estimează că, din cei 23 de milioane de locuitori ai Franței de la acea vreme, abia 300.000 făceau parte din clasele privilegiate ale aristocrației sau ale clerului. Marea masă rămasă era reprezentată de oamenii de rând cu mai puține drepturi și posibilități.
- Mizeria și marginalizarea oamenilor de rând. Condițiile de viață ale oamenilor de rând erau abjecte: foamete, marginalizare, boli, muncă de sclavi și nici o perspectivă de avansare sau îmbunătățire socială.
- Ideile Iluminismului. Ideile privind egalitatea între oameni și credința în rațiune ale unor filosofi și scriitori precum Voltaire, Rousseau, Diderot și Montesquieu au influențat foarte mult mentalitatea vremii, creând aspirații pentru un sistem social mai modern și mai puțin influențat de biserică și religie.
Consecințele Revoluției Franceze
Consecințele Revoluției Franceze au fost:
- Sfârșitul ordinii feudale. A pus capăt monarhiei și separării societății în clase fixe și imobile: aristocrația, clerul și șerbii. Astfel, republica a renăscut ca sistem de guvernare în Occident.
- Prima proclamare a drepturilor universale ale omului. Deviza de libertate, egalitate și fraternitate a dus la elaborarea primei legi a drepturilor omului fără deosebire de rasă, credință sau naștere.
- Influența asupra coloniilor americane. Coloniile americane din Europa au văzut în Revoluția Franceză un exemplu de urmat, iar idealurile acesteia și-au lăsat amprenta asupra propriilor procese de independență.
- Ascensiunea bonapartismului. Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte și a imperiului său francez, precum și războaiele europene care au urmat, au pus capăt acestei perioade istorice.
Ultima modificare: 13 iulie 2020. Cum se citează: „Revoluția franceză”. Autor: María Estela Raffino. Din: Argentina. Către: Concepto.de. Disponibil la: https://concepto.de/revolucion-francesa/. Accesat: 26 martie 2021.