EDIT: AM SCHIMBAT COMPLET TEMA LUCRĂRII MELE, AȘA CĂ ACEASTĂ PROIECTĂ DE LUCRU NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU PROIECTUL FINAL.
„Am un vis” de Martin Luther King Junior este un discurs foarte cunoscut care demonstrează puterea retoricii și efectul pe care îl poate avea asupra publicului. Acest discurs a fost scris și prezentat de Martin Luther King Jr. în anul 1963. El folosește simbolismul, imaginile metaforice și o dicție puternică pentru a crea un impact asupra publicului. Aceste strategii retorice demonstrează ethos, pathos și logos pentru a ajuta publicul să înțeleagă mesajul și scopul lui Martin Luther King Jr.
Acest discurs se deschide cu o utilizare foarte puternică a dicțiunii care creează un apel logic și emoțional asupra publicului. Ținta principală a acestui discurs este către afro – americanii care trăiesc în Statele Unite. Martin Luther King Jr. își începe discursul afirmând că este recunoscător pentru toți cei care au participat la „cea mai mare demonstrație a libertății”. În acest moment, acest discurs creează deja un apel la pathos. El continuă apoi să creeze un apel foarte logic atunci când afirmă că Proclamația de emancipare a dat „speranță milioanelor de sclavi negri care au ars în flăcările nedreptății”. Proclamația de emancipare a fost primul eveniment în care afro-americanii au crescut pe scara ierarhiei sociale. Dr. King folosește anafora, adică repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la începutul unor clauze succesive, pentru a crea un apel la emoție și logică. El descrie faptul că au trecut o sută de ani de la Proclamația de emancipare, dar „viața negrilor este încă grav schilodită de cătușele segregării și de lanțurile discriminării”, „negrul trăiește pe o insulă singuratică de sărăcie în mijlocul unui vast ocean de prosperitate materială”, „negrul încă lâncezește în colțurile societății americane și se află în exil în propria sa țară”. Martin Luther King Jr. repetă cuvintele „O sută de ani mai târziu, negrul…” pentru a arăta publicului, format în mare parte din afro-americani, că încă se află sub opresiune și că acest lucru trebuie să se schimbe,
Dr. King folosește multe exemple de simbolism și discurs metaforic pentru a explica publicului că trebuie să existe egalitate pentru toate rasele. Un exemplu foarte clar de simbolism și discurs metaforic pe care îl demonstrează Dr. King are loc în al doilea paragraf. Dr. King compară „obligația sacră” pe care America a avut-o față de afro-americani în acea perioadă cu un „cec fără acoperire, un cec care s-a întors cu mențiunea „fonduri insuficiente””. El afirmă că America a făcut promisiuni afro – americanilor, însă aceste promisiuni sunt goale.
Există nenumărate exemple de simbolism care apar în acest discurs și el încearcă să se conecteze cu adevărat cu publicul și să demonstreze un apel la emoție și logică. El afirmă că America a oferit toate aceste oportunități și șanse și totuși Dr. King crede că toate aceste oportunități sunt goale, sunt doar cuvinte. În replică, Dr. King declară publicului său că refuză „să creadă că banca justiției este falimentară” și folosește din nou anafora afirmând că refuză să creadă că „nu există fonduri suficiente în marile seifuri ale oportunităților acestei națiuni”. După cum am mai spus, aceste „fonduri insuficiente” sunt promisiuni deșarte pe care Statele Unite ale Americii le-au făcut afro-americanilor. Oriunde ne întoarcem în discurs, există o demonstrație a unui fel de apel la acțiune, spunând publicului să se ridice și să-și demonstreze libertatea. Martin Luther King le spune celor prezenți că este timpul să facă „reală promisiunea democrației” și că „este timpul să ne ridicăm din valea întunecată și pustie a segregării pe calea însorită a justiției rasiale”. Această afirmație este plină de atracție emoțională, spunând audienței că a trecut timpul de a rămâne în umbra segregării, iar Dr. King creează această atracție emoțională cu o afirmație foarte repetitivă de a se ridica și de a-i reprezenta pe afro – americani și ideea de egalitate rasială.
În general, pe parcursul acestei piese este ușor de recunoscut stilul de dicție pe care Martin Luther King îl folosește pentru a-și demonstra punctul de vedere asupra subiectului abordat. Dicția este una care îndeamnă la dreptate și se repetă constant. Cel mai des repetat cuvânt de-a lungul discursului este cuvântul „justiție”. Acest cuvânt este însoțit de cererea de dreptate și, de asemenea, se repetă constant de-a lungul textului. Cu toate acestea, cel mai important moment din acest discurs are loc în încheiere. Acesta are loc în momentul în care Martin Luther King își demonstrează „visul”. El folosește anafora combinată cu o dicție puternică pentru a crea apelul său emoțional final. El cere ca America să-și urmeze promisiunile și să devină fidelă cuvintelor sale: „Noi considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali”
Acest discurs a avut puterea de a mișca milioane de oameni și de a-i determina să lupte pentru libertatea lor. Martin Luther King Jr. a reușit acest lucru cu acest singur discurs. Acest discurs demonstrează dicția, simbolismul și limbajul metaforic necesare pentru a crea un apel emoțional, logic și credibil care a ajutat națiunea să sară în picioare și să facă ce e mai bun din ea. Într-o perioadă în care segregarea era peste tot, iar minoritățile rasiale simțeau că nu au nicio libertate, Martin Luther King Jr. a impregnat și a ajutat la salvarea libertății și individualismului lor prin acest discurs.
.