Tweet
Să analizăm îndeaproape capitolul 3 din Romani și să îl studiem împreună și să adăugăm un comentariu personal la el. Vă rog să lăsați propriul comentariu, astfel încât să putem învăța cu toții unii de la alții.
Cartea Romani
Cartea Romani este printre preferatele mele din întreaga Biblie. Această carte i-a făcut pe mulți să ajungă la credința mântuitoare pe măsură ce sunt parcurși pe drumul romanesc din Romani 3:23, Romani 6:23 și multe altele. Scrisă undeva între anii 55 d.Hr. și 57 d.Hr., Pavel a scris această scrisoare sau epistolă pe care astăzi o numim Cartea Romani, în timp ce se afla în Corint și, posibil, stătea cu Febe (16:1-2). Pavel a simțit că slujirea sa ar fi putut fi împlinită în zonele din jurul Iudeii și al Mediteranei și de aceea a dorit să meargă în cele din urmă în Spania (Romani 15:17-24). Reformatorii au văzut în această carte cheia Marii Reforme, deoarece ea conține toate elementele esențiale ale mântuirii, cum ar fi crucea, păcatul, pocăința, legea, judecata, credința, faptele, harul, justificarea, alegerea, sfințirea, rolul lui Hristos și al Duhului Sfânt în biserică și în viața credinciosului, precum și locul pe care îl ocupau evreii și neamurile în alegerea lui Dumnezeu, așa că haideți să examinăm împreună capitolul 3 al cărții Romani.
Romani 3:1-3 Neprihănirea lui Dumnezeu susținută
„Atunci ce avantaj are iudeul? Sau care este valoarea tăierii împrejur? Mult în toate privințele. Pentru început, iudeilor li s-au încredințat oracolele lui Dumnezeu. Ce se întâmpla dacă unii erau necredincioși? Necredința lor anulează credincioșia lui Dumnezeu? În nici un caz! Dumnezeu să fie adevărat, chiar dacă fiecare ar fi mincinos, după cum este scris: „Ca să fiți îndreptățiți în cuvintele voastre și să biruiți când veți fi judecați.”
Nu există niciun avantaj în fapte precum circumcizia, dar a existat în a fi un evreu care nu numai că a înregistrat, dar a și păstrat Cuvântul lui Dumnezeu (oracolele). Necredincioșia lor nu a anulat deloc credincioșia lui Dumnezeu. După cum vedeți în rătăcirile din pustiu, Dumnezeu a fost credincios chiar și cu poporul Său nu a fost. Dumnezeu este întotdeauna adevărat, deoarece El nu poate minți așa cum fac adesea oamenii.
Romani 3:9-20 Nimeni nu este drept în afară de Dumnezeu
„Și atunci ce? Suntem noi, evreii, mai buni? Nu, nicidecum. Căci am acuzat deja că toți, atât iudeii cât și grecii, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nimeni nu este neprihănit, nu, nici unul; nimeni nu înțelege, nimeni nu caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut; împreună au devenit fără valoare; nimeni nu face binele, nici măcar unul. Gâtul lor este un mormânt deschis; ei își folosesc limbile pentru a înșela”. „Veninul de aspidă este sub buzele lor. Gura lor este plină de blesteme și de amărăciune.” „Picioarele lor sunt iuți la vărsarea sângelui; în cărările lor sunt ruină și mizerie, și calea păcii nu au cunoscut-o.” „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.” Acum știm că tot ceea ce spune legea vorbește celor care sunt sub lege, pentru ca orice gură să fie oprită și întreaga lume să fie trasă la răspundere în fața lui Dumnezeu. Căci prin faptele legii nici o ființă omenească nu va fi îndreptățită înaintea Lui, întrucât prin lege vine cunoașterea păcatului.”
Aceste versete sunt bogate în mesajul Evangheliei, acționând ca niște pavele pe Drumul Romanilor spre mântuire. Nu există nici măcar o singură persoană care să fie neprihănită; nimeni nu face deloc bine… nici măcar unul dintre noi! Fiecare dintre gurile lor și ale noastre erau morminte deschise înainte ca ei/noi să fie mântuiți. Ca și tine, picioarele mele alergau cu repeziciune spre activități păcătoase și nu aveam nici un fel de pace. Nu exista frică de Dumnezeu în fața ochilor noștri, la fel ca cei nemântuiți din ziua de azi, dar apoi legea a expus poziția noastră înaintea lui Dumnezeu. Cuvintele noastre nu ne puteau justifica, așa că a trebuit să ne închidem gura și să nu mai încercăm să ne justificăm. Din acest motiv, întreaga lume va fi trasă la răspundere în fața lui Dumnezeu dacă nu se pocăiește și nu se încrede în Hristos. Cele mai bune dintre faptele noastre nu ne pot justifica. Scopul legii este împlinit în viața noastră în sensul că ne-a arătat ce era păcatul. Pavel a spus-o bine când a scris că ea a fost învățătorul nostru de școală, aducându-ne la cunoașterea păcatului (Gal 3:24).
Romani 3:21-26 Neprihănirea lui Dumnezeu este prin credință
„Dar acum, neprihănirea lui Dumnezeu s-a manifestat în afară de Lege, deși Legea și Proorocii dau mărturie despre ea – neprihănirea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos pentru toți cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire: pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu și sunt îndreptățiți prin harul Său, ca un dar, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a pus ca o ispășire prin sângele Său, pentru a fi primit prin credință. Aceasta a fost pentru a arăta neprihănirea lui Dumnezeu, deoarece în îngăduința Sa divină a trecut peste păcatele anterioare. Aceasta a fost pentru a arăta neprihănirea Lui în prezent, pentru ca El să fie drept și să justifice pe cel care are credință în Isus.”
Neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită sau arătată în afară de Legea Sa, dar este arătată prin a avea credință în Isus Hristos pentru oricine crede. Nu există nicio diferență între niciunul dintre noi pentru că toți am păcătuit și am căzut atât de departe de slava lui Dumnezeu încât este ca și cum ar fi de nepătruns din punct de vedere uman. De aceea trebuie să fie nevoie de un dar gratuit, primit de bunăvoie, iar acesta este darul credinței care nu putea veni decât prin Isus răscumpărându-i pe cei iremediabili. Dumnezeu a trebuit să Își satisfacă mânia asupra lui Isus, iar aceasta este ceea ce înseamnă ispășire. Aceasta a implicat suferința Sa, vărsarea sângelui Său și moartea Sa și a satisfăcut mânia lui Dumnezeu și de aceea nu poate fi primită decât prin credință. Acesta a fost modul în care a fost arătată neprihănirea lui Dumnezeu… în marea Sa răbdare sau îndurarea păcatelor noastre, a fost așa cum moartea a trecut peste primii născuți ai tuturor celor care au crezut în Dumnezeu în Egipt, la fel și pentru cei care cred în Hristos astăzi a trecut peste ei mânia Sa mortală. Această trecere peste, făcută posibilă prin lucrarea lui Hristos la Calvar, este trecerea peste păcatele noastre și peste pedeapsa pe care o meritam. Acesta este modul în care Isus este atât cel drept, cât și cel care justifică. Dumnezeu este Cel drept și Justificatorul, iar cei care au credință în Hristos sunt cei care sunt îndreptățiți (2 Corinteni 5:21).
Romani 3:27-31 Îndreptățiți în afară de faptele Legii
„Atunci ce se întâmplă cu mândria noastră? Ea este exclusă. Prin ce fel de lege? Printr-o lege a faptelor? Nu, ci prin legea credinței. Căci noi susținem că cineva este îndreptățit prin credință, în afară de faptele legii. Sau Dumnezeu este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu este oare Dumnezeu și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, de vreme ce Dumnezeu este unul singur – care va justifica pe cei tăiați împrejur prin credință și pe cei netăiați împrejur prin credință. Înseamnă că noi răsturnăm legea prin această credință? În nici un caz! Dimpotrivă, noi susținem legea.”
Legea este dată celor mândri și numai atunci când sunt umiliți de ea, poate fi dat harul, de aceea nimeni nu se poate lăuda cu ea (Ef 2,8-9). Cine a fost vreodată îndreptățit prin lege sau fără credință? Nimeni! Dumnezeu este Dumnezeul nu numai al evreilor, ci și al neamurilor, pentru că, mai mult decât acestea, El este un Dumnezeu al harului și nu al rasei. Căci oricine se încrede în El, El este Dumnezeul lor. Asta nu înseamnă că legea este nulă și neavenită, dar noi trăim după lege pentru că Isus Însuși a spus că dacă Mă iubești cu adevărat, vei păzi sau vei asculta de poruncile Mele (Ioan 14:15). Dragostea noastră pentru El și credința noastră în El nu înseamnă că nu ne supunem Lui. Acest lucru este contrar Cuvântului lui Dumnezeu.
Concluzie
Dacă vrei să împărtășești Evanghelia, trebuie să înțelegi Cartea Romani, iar capitolul 3 este o parte imensă din Drumul romanilor spre mântuire, în special Romani 3:10-12, 23. Ar trebui folosit pentru a-i umili pe cei mândri, pentru a-i aduce la cunoștința păcatului lor, pentru a le permite să vadă păcătoșenia întregii omeniri, mânia care rămâne asupra tuturor celor care nu cred, că nicio faptă bună nu va justifica vreodată o persoană, că legea ar trebui să înlăture orice scuză, iar când sunt în sfârșit umiliți, și nu înainte, spuneți-le că pot fi mântuiți doar prin darul gratuit al lui Dumnezeu, care este credința în Isus Hristos. Nu există nici o altă cale prin care o persoană poate fi mântuită.
Fă o plimbare prin acest articol conex: Ce este drumul romanilor spre mântuire?
.