S-ar putea să fie vorba de limbajul bebelușilor, dar „parentezul” este calea copilului spre învățarea limbii, arată un studiu internațional

Arhivă

31 iulie, 1997

Parenteza, forma de vorbire exagerată și prelungită pe care oamenii o folosesc pentru a comunica cu bebelușii, se pare că este universală și joacă un rol vital în a-i ajuta pe sugari să analizeze și să absoarbă elementele fonetice ale limbajului părinților lor. Un studiu internațional arată că bebelușii se pricep atât de bine la analizarea acestui tip de vorbire încât, la vârsta de 20 de săptămâni, încep să producă cele trei sunete vocale comune tuturor limbilor umane – „ee”, „ah” și „uu”.

„Parenteza are o melodie. Iar în interiorul acestei melodii se află un tutorial pentru copil care conține versiuni excepțional de bine formate ale elementelor constitutive ale limbajului”, explică Patricia Kuhl, cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Washington. Kuhl a condus recent o echipă de nouă cercetători din Statele Unite, Rusia și Suedia care a investigat modul în care bebelușii stăpânesc sarcina complexă de dobândire a vorbirii. Descoperirile lor sunt publicate în ediția de mâine (1 august) a revistei Science.

Noul studiu a examinat diferențele în modul în care mamele americane, ruse și suedeze vorbesc cu sugarii lor și cu alți adulți. Studiul arată că parentezul este caracterizat de o supraarticulație care exagerează sunetele conținute în cuvinte. Mamele din cadrul studiului emiteau, de fapt, „super-vocale” pentru a-și ajuta copiii să învețe elementele fonetice ale limbajului, spune Kuhl, care este președinte al catedrei de științe ale vorbirii și auzului și profesor William P. și Ruth Gerberding la UW.

„În vorbirea normală, de zi cu zi, adulții se întrec în general într-un ritm foarte rapid”, spune Kuhl. „Dar știm că este mai ușor să înțelegem un vorbitor atunci când acesta întinde sunetele. De aceea, avem tendința de a vorbi mai încet și mai atent pentru a spori înțelegerea atunci când predăm în clasă sau vorbim cu străinii. De asemenea, facem acest lucru în mod inconștient cu bebelușii, oferindu-le un semnal verbal îmbunătățit pe care îl pot valorifica prin încetinirea și supraarticularea.”

. Mamele din cadrul studiului nu erau conștiente de ceea ce făceau, spune ea, și astfel parentezul a fost produs inconștient și automat. „Când femeile din trei culturi diferite, vorbind trei limbi diferite, arată același model atunci când vorbesc cu copiii lor, biologia ne spune ceva despre necesitatea și valoarea acesteia pentru copiii lor. Este treaba noastră să ne dăm seama de ce o fac și la ce este bun”, adaugă Kuhl.

Pentru a explora diferențele în modul în care oamenii comunică cu bebelușii și cu adulții, 10 femei din fiecare dintre cele trei țări au fost mai întâi înregistrate vorbind timp de 20 de minute cu bebelușii lor, cu vârste cuprinse între două și cinci luni. Apoi au fost înregistrate în conversație cu un adult.

În ambele cazuri, mamelor li s-a spus să vorbească natural și li s-a dat o mică listă de cuvinte țintă care conțineau cele trei sunete vocale comune și li s-a cerut să le includă în conversații… Cuvintele englezești selectate au fost „bead” pentru sunetul „ee”, „pot” pentru „ah” și „boot” pentru „uu”. Cuvinte comune similare au fost selectate în limbile rusă și suedeză. Cele trei limbi au fost alese deoarece reprezintă sisteme vocalice substanțial diferite care apar în limbile umane: Rusa are cinci vocale, engleza are nouă vocale, iar suedeza are 16 vocale.

Cele peste 2.300 de cuvinte-țintă înregistrate și rostite de subiecți au fost apoi izolate și analizate acustic prin spectrograf. Această analiză a arătat că vorbirea adresată sugarilor avea sunete de vocale mai extreme sau mai întinse decât vorbirea cu un adult. Acest lucru a fost valabil la toate cele 30 de mame în cele trei limbi, spune Kuhl.

Folosirea parentezelor pare să fie în beneficiul sugarilor în trei moduri, crede ea. Ea face ca sunetele vocalelor să fie mai distincte unele de altele și produce sunete vocale extinse care nu sunt produse în conversațiile obișnuite ale adulților. Această vorbire exagerată le permite mamelor să producă o varietate mai mare de pronunții ale vocalelor fără a suprapune alte vocale.

Pentru a vorbi, un sugar trebuie să fie capabil să reproducă trăsăturile adecvate ale elementelor fonetice individuale folosind un tract vocal minuscul, care are aproximativ doar un sfert din dimensiunea și nu are aceeași gamă de frecvențe ca al unui adult. Exagerarea parentezelor îl ajută pe sugar să separe sunetele în categorii contrastante și îl ajută pe copil să distingă între diferite categorii, crede ea.

„Ceea ce fac bebelușii cu aceste informații nu este memorare. Mintea lor nu funcționează ca un reportofon”, spune Kuhl. „Deoarece gurile și tractul lor vocal nu pot forma aceleași sunete ca și adulții, ei trebuie să transforme sunetele adulților în frecvențe pe care le pot folosi. Așadar, ei trebuie să analizeze vorbirea”.

Creierele bebelușilor, ca și corpurile lor, trebuie să fie hrănite, spune ea, iar parentezatul le oferă „pepite esențiale” de informații despre limbaj pe care creierele lor rapide ca fulgerul le analizează și le absorb.

Utilizarea parentezelor pare să fie universală, spune ea, iar părinții nu trebuie să se îngrijoreze că trebuie să le învețe atunci când iau un nou-născut acasă de la spital.

„Mame, tați, îngrijitori, frați și surori mai mici și chiar studenți de colegiu cărora li s-a înmânat un bebeluș în clasă au fost observați vorbind parenteza. A vorbi în acest fel pare a fi un mod natural de comunicare pe care îl folosim cu toții. Asta înseamnă că părinții nu trebuie să muncească din greu pentru asta. Doar vorbind și comunicând cu bebelușii lor, ei joacă un rol vital fără să fie conștienți de acest lucru”, spune Kuhl.

Cercetătorii care au colaborat în cadrul studiului provin de la Institutul de Intervenție Timpurie din Sankt Petersburg, Rusia, și de la Universitatea din Stockholm, Suedia. Cercetarea a fost finanțată prin granturi de la National Institutes of Health, de la Social Sciences and Humanities Research Council of Canada și de la Bank of Sweden Tercentenary Foundation.

Pentru mai multe informații, vizitați site-ul web al Speech and Hearing Sciences la http://weber.u.washington.edu/~sphsc <!- la sfârșitul fiecărui paragraf introduceți

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.