Deși istoria Romei este destul de complexă și uneori derutantă, perioada medievală a fost o perioadă de tranziție pentru marele oraș. Două instituții majore numite papalitatea și comuna Romei sunt actorii cheie în istoria sa și multe pot spune despre felul în care orașul este astăzi.
Războaiele pentru putere și control continuă
În timpul secolului al V-lea, Roma a fost condusă sub legea romană de către Odoacru și Teodoric cel Mare, cu oficiali romani încă la putere. Populația orașului era mai mică de 50.000 de locuitori în această perioadă, cunoscută sub numele de Antichitatea târzie. Au existat războaie continue între bizantini și goți. Roma a fost cucerită de bizantini sub conducerea lui Narses, în 552. Narses a fost primul exarh (sau vicerege) care a condus Italia de la Ravenna. În această perioadă, comerțul a scăzut semnificativ, iar consulii și senatul au încetat să mai existe.
Se formează statul papal
Un mare conducător roman numit Papa Grigore I, a emancipat Roma de exarhi. Cu un sprijin extraordinar din partea poporului, în curând domnia papei a devenit mai puternică decât cea a guvernatorilor imperiali. Multe clădiri seculare au devenit biserici, iar timp de 12 secole, alegerile papale vor fi evenimentul „principal” din Roma.
Statul Papal a fost format în secolele VII și VIII, iar poporul a fost împărțit în patru grupuri sau clase numite cler, nobilime, soldați și clasa de jos.
Tentativele Germaniei de a controla papalitatea
În anul 800, Charlemagne a fost încoronat împărat al Occidentului. Acest lucru a pus capăt în mod clar puterilor bizantine asupra Romei, însă a apărut o nouă rivalitate între împărați și papi. Regii germani au început să facă vizite în oraș și au încercat să controleze influența papei în Roma.
În timpul secolului al X-lea, Roma a trecut printr-un conflict după altul, iar papalitatea a fost continuu atacată de alții care doreau să guverneze în felul lor.
Se formează comuna
În timpul secolului al XII-lea, papalitatea se confruntă cu încă o autoritate, o comună formată de Arnold de Brescia în 1144, care a durat până în 1155 și a amenințat să mențină puterile municipale asupra papalității. Comuna a fost supusă de împăratul Frederic I. S-a format o republică sub patronaj papal și a fost ales un senator. Cu toate acestea, luptele au continuat.
În timpul secolului al XIII-lea, Roma a început să aleagă senatori străini. Din 1309 până în 1378, Roma a devenit un loc disperat din cauza captivității babiloniene a papilor la Avignon. Un bărbat pe nume Cola di Rienzo a devenit un erou al poporului ca urmare a eforturilor sale de a restabili instituțiile Romei și a fost numit tribun în 1347.
Restabilirea autorității papale
Marea Schismă din timpul anului 1378, care a durat până în 1417, a întrerupt eforturile depuse de cardinalul Albornoz pentru a restabili autoritatea papală la Roma, și s-a format din nou o republică.
Dominația reală a papilor de la Roma a început în 1420, odată cu domnia lui Martin al V-lea, iar în 1453, republica și-a pierdut definitiv orice influență. Astfel, a început Reforma Romei, care a dus la perioada Renașterii, care joacă un rol atât de vital în istoria orașului.
Scris de Candice Pardue