„Insula St. Lawrence, Alaska, este cunoscută atât din punct de vedere arheologic, cât și istoric pentru rolul său important în dezvoltarea culturilor arctice. Situată în Marea Bering, se află la mai puțin de 200 de mile la sud de Strâmtoarea Bering, la aproximativ 125 de mile sud-vest de Nome, pe continentul Alaskăi, iar vârful său nord-vestic se află la numai 40 de mile de Siberia. Se crede că este una dintre puținele părți nesubmerse rămase dintr-o punte terestră care făcea legătura între Lumea Nouă și Lumea Veche în perioada pleistocenă și care a permis grupurilor migratoare din Asia să intre în America de Nord. Culturile preistorice și istorice ale eschimoșilor de pe insulă prezintă legături cu grupurile de pe ambele părți ale Strâmtorii Bering.
Insula conține o serie de situri semnificative în dezvoltarea preistoriei Mării Bering și a produs o amplă evidență artefactuală importantă în stabilirea unei cronologii pentru ocuparea regiunii. Această cronologie culturală preistorică, care continuă să fie reformulată, este, în general, după cum urmează: Vechea perioadă a Mării Bering/Okvik (cca. 1-700 d.Hr.), perioada Birnirk/Punuk (cca. 500-1200 d.Hr.) și perioada Thule (cca. 900-1500 d.Hr.). Ansamblurile care datează din toate aceste perioade prezintă obiecte legate de un stil de viață legat de vânătoarea de mamifere marine arctice, cu diferențe stilistice în artefactele folosite de diferite grupuri.
Eskimoșii istorici din insula Saint Lawrence au urmat în mod tradițional un stil de viață asemănător cu cel al strămoșilor lor preistorici. Acești locuitori istorici sunt înrudiți din punct de vedere cultural mai degrabă cu grupurile de eschimoși asiatici decât cu cei din America de Nord. Limba lor, Siberian Yupik (cunoscută și sub numele de Central Siberian Yupik), este singura limbă vorbită de oamenii de pe ambele părți ale Strâmtorii Bering și arată cel mai clar legătura lor continuă cu grupurile de eschimoși din Asia siberiană.”
.