- Seria 15
- (Sfânta Scriptură: Ioan 4:1-42)
- A DEMONSTRAT UN INTERES ȘI O PREOCUPAȚIE FOARTE MARE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ.
- A FĂCUT TOTUL PENTRU A CÂȘTIGA UN SUFLET.
- A lucrat sub un puternic sentiment de urgență și constrângere.
- A fost prietenos, angajant și simpatizant în abordarea Sa.
- A LĂSAT ca întâmplările și circumstanțele obișnuite ale vieții să ofere ocazii pentru câștigarea sufletului personal.
- A cerut un favor celui pe care voia să îl câștige.
- A VORBIT CU EA SINGURĂ.
- El a depășit barierele pe care ea le-a pus și care existau deja.
- A PROVOCAT ÎNTREBARE ȘI A CREAT FOAME DE SUFLET.
- A VORBIT DE CEVA CARE SINGUR putea să-i satisfacă nevoia.
- A CONCLUZIONAT DOAR CÂND S-A REVELAT ÎNTREG ca MÂNTUITOR ȘI DOMN.
Seria 15
Zece câștigători de suflete din Noul Testament
de Francis Dixon
(Sfânta Scriptură: Ioan 4:1-42)
În timpul slujbei Sale pământești, Domnul nostru Iisus Hristos a fost personificarea tuturor învățăturilor Sale. De exemplu, El le-a poruncit ucenicilor Săi să fie câștigători de suflete – căutați în Matei 28:19; dar El a fost maestrul câștigător de suflete – căutați în Luca 19:10. Când a spus: „Urmați-Mă!” (Matei 4:19), El a vrut să spună că noi trebuia să urmăm exemplul Său; de fapt, El spunea: „Priviți-Mă ca un câștigător de suflete și urmați-Mă!” El este marele nostru exemplu, nu numai ca suferind, ci și ca câștigător de suflete – consultați 1 Petru 2:21. El a venit din Cer pe pământ, a murit, a înviat și trăiește pentru a-i salva pe cei pierduți – aceasta era treaba Tatălui Său (Luca 2:49). În cele patru Evanghelii avem o consemnare a metodelor pe care El le-a adoptat în realizarea lucrării personale, una dintre acestea fiind povestea interviului Său cu femeia de la fântână (Ioan 4:1-42). Metoda noastră de abordare a sufletelor trebuie să varieze întotdeauna în funcție de persoană, de timp, de loc și de circumstanțe, dar următoarele puncte sugerate de acest incident ne vor ajuta.
A DEMONSTRAT UN INTERES ȘI O PREOCUPAȚIE FOARTE MARE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ.
Cu această ocazie, Domnul nostru și-a propus să câștige o singură femeie păcătoasă. El avea frecvent o audiență de o singură persoană; în Evanghelia după Matei sunt înregistrate șaisprezece întrevederi private, iar în Evanghelia după Ioan sunt șaptesprezece. Cât de enorm de important este un singur suflet! În Luca 15 citim despre o singură oaie pierdută, o singură bucată de argint pierdută și un singur fiu pierdut, iar Marcu 8:36-37 subliniază valoarea unui singur suflet. Să ne amintim că cel pe care încercăm să îl câștigăm poate deveni un câștigător de suflete remarcabil – priviți versetele 28-30.
A FĂCUT TOTUL PENTRU A CÂȘTIGA UN SUFLET.
Versetul 4 ne spune că El a trecut prin Samaria. El a fost dispus să Se supună unor neplăceri pentru a câștiga la Sine o femeie păcătoasă. Prea adesea suntem atât de preocupați de propriile noastre treburi încât trecem pe lângă cei aflați în nevoie cărora Dumnezeu ne oferă o ocazie glorioasă de a le sluji (Luca 10:31-32).
A lucrat sub un puternic sentiment de urgență și constrângere.
„Trebuie să treacă neapărat prin Samaria” (versetul 4, KJV). A existat un „trebuie” de câștigarea de suflete, un imperativ extraordinar în viața Sa – comparați Ioan 3:14 cu Ioan 4:4; 9:4; 12:32-33. Hrana Lui era să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:31-34) – și aceasta era voia Tatălui Său. Există o constrângere în viața noastră? – consultați Romani 9:1-3.
A fost prietenos, angajant și simpatizant în abordarea Sa.
Nu a fost rece sau plin de sine, deși ar fi existat o corectitudine cuvenită și o minunată demnitate în ceea ce privește persoana și purtarea Sa. Apostolul Pavel dorea să „salveze pe unii” (1 Corinteni 9:22). Nu putem găsi o ilustrare mai bună a acestui lucru decât Luca 10:33-37.
A LĂSAT ca întâmplările și circumstanțele obișnuite ale vieții să ofere ocazii pentru câștigarea sufletului personal.
Versetul 6 ne spune că El era obosit și a șezut. Ar fi putut să facă din asta o scuză pentru relaxare, dar în loc să privească oboseala Sa ca pe un dezavantaj, El a transformat-o într-un avantaj. Cât de rar privim întâmplările din viața noastră în același mod! „Aș fi vrut să nu plec în călătoria aceea!”, spunem noi, în timp ce călătoria ar putea să ne ofere un contact minunat cu cineva căruia Domnul ar vrea să îi fim martori.
A cerut un favor celui pe care voia să îl câștige.
Versetul 7 ne spune că în felul acesta Domnul nostru a stabilit un punct de contact. Oamenilor le place adesea să li se ceară o favoare. Cereți cuiva să vă îndrume către un anumit loc și vedeți cât de des acea persoană este încântată să vă ajute. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește câștigarea de suflete. Gândiți-vă la o cerere sinceră pe care o puteți face persoanei de contact și cereți-i ajutorul; în acest fel îi puteți câștiga simpatia.
A VORBIT CU EA SINGURĂ.
Versetul 8 ne spune acest lucru. Există momente în care nu este înțelept să faci acest lucru. Există momente în care tinerii creștini trebuie să fie atenți să vorbească în particular cu un membru al sexului opus; dar ceea ce dorim să subliniem aici este că nu trebuie să stânjenim pe nimeni vorbindu-i despre chestiuni spirituale în fața altora. Pot exista excepții de la această regulă, dar, în general, regula este valabilă.
El a depășit barierele pe care ea le-a pus și care existau deja.
În primul rând, a existat bariera păcatului (versetele 16-18). Această femeie era o proscrisă din cauza vieții ei notoriu păcătoase. Ea a venit să scoată apă în căldura amiezii, când știa că alte femei nu vor fi prezente. În al doilea rând, exista bariera rasei (versetul 9). Domnul nostru era evreu, iar ea era neamț. În al treilea rând, a existat bariera sexului. „Nu se făcea” să vorbești cu o femeie străină într-un loc public. În cele din urmă, exista bariera religiei (versetul 20).
A PROVOCAT ÎNTREBARE ȘI A CREAT FOAME DE SUFLET.
Versurile 10-13 ne spun cum i-a captat El curiozitatea și interesul. Și noi putem folosi această metodă atunci când le spunem celor împovărați despre Cel ce poartă povara (Matei 11:28); când le spunem celor legați despre Emancipator (Ioan 8:36); când le spunem celor îndurerați despre Cel care este viața (Ioan 11:23-25). Versetele 16-19 ne spun cât de tandru, cât de ferm și cât de perseverent a fost Domnul nostru. Noi nu-i putem convinge pe oameni de păcat, dar Duhul Sfânt poate, și o va face dacă folosim „sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). Putem să le spunem oamenilor că, deoarece au încălcat cea mai mare poruncă, au săvârșit, prin urmare, cel mai mare păcat (Matei 22:37-38).
A VORBIT DE CEVA CARE SINGUR putea să-i satisfacă nevoia.
Avea nevoie de viață veșnică, așa cum ne spune versetul 14; de mântuire, așa cum ne spune versetul 22 – cu alte cuvinte, avea nevoie de El ca Mântuitor al ei.
A CONCLUZIONAT DOAR CÂND S-A REVELAT ÎNTREG ca MÂNTUITOR ȘI DOMN.
Priviți versetele 25 și 26. Ce moment minunat trebuie să fi fost acesta pentru ea și pentru poporul din Samaria! – Vezi versetele 40-42.
.