U Thant
U Thant (1909-1974) a fost un birmanez și primul secretar general non-european al Organizației Națiunilor Unite. Deși U Thant a fost frustrat de puterile sale limitate, ridicarea sa la cea mai înaltă poziție executivă în cadrul organizației internaționale a fost unul dintre indicatorii cheie ai noii importanțe a națiunilor asiatice.
Născut la 22 ianuarie 1909, în Pantanaw, în Birmania (în prezent Mynamar), U Thant a fost primul dintre cei patru fii ai lui U Po Hnit și ai soției sale, Daw Nan Thaung – toți aceștia aveau să se distingă în viața publică. Tânărul Thant dorea să fie scriitor, în special jurnalist, și, deși nu era deloc un anglofil, așa cum se găsea atunci în număr mare în Birmania, încă aflată sub stăpânire britanică, îi plăcea să scrie în limba engleză. A publicat primul său articol în limba engleză în 1925 – la vârsta de 16 ani – în Burma Boy, un organ al Asociației Cercetașilor din Burma.
După ce a părăsit Liceul Național din Pantanaw, orașul său natal, U Thant a urmat cursurile Universității din Rangoon, absolvind în 1929, la vârsta de 20 de ani. Întorcându-se în Pantanaw pentru a ajuta la întreținerea mamei sale și pentru a le permite celor trei frați ai săi să își continue educația, a acceptat un loc de muncă ca profesor în liceul său alma mater, după ce s-a clasat pe primul loc la examenul de certificare a profesorilor din toată Birmania. Tot în 1929, tânărul Thant a publicat prima sa carte, Cities and Their Stories (Orașele și poveștile lor), despre Atena, Roma și alte mari orașe ale istoriei.
La Liceul Național Pantanaw, U Thant a devenit prietenul apropiat al unui alt absolvent al Universității din Rangoon (pe care îl cunoscuse, dar nu foarte bine, în facultate), U Nu – care avea să devină într-o zi primul premier al Birmaniei independente după încetarea regimului colonial britanic. Ulterior, Thant a devenit director al școlii, iar Nu superintendentul acesteia. În această perioadă a publicat, de asemenea, o carte despre predecesorul Națiunilor Unite, Liga Națiunilor.
Când U Nu s-a întors la Universitatea din Rangoon pentru a obține o diplomă în drept în 1934, U Thant și-a asumat funcția de superintendent al școlii, precum și pe cea de director. Drumurile celor doi tineri au plecat apoi temporar în direcții diferite, Thant rămânând în Pantanaw, dar crescând în statură printre colegii săi educatori ca membru al Comitetului pentru manuale pentru școlile din Birmania, al Consiliului Educației Naționale și al Societății de Cercetare din Birmania. În 1935 a dobândit o oarecare faimă limitată ca urmare a unei controverse – purtate prin scrisori către ziare – cu Aung San, liderul naționalist emergent.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Thant a servit pentru o vreme ca secretar al Comitetului de Reorganizare a Educației sub ocupația japoneză, dar, obosit de această sarcină, s-a întors la postul său de profesor în Pantanaw.
În 1945, când U Nu a devenit vicepreședinte al Ligii pentru Libertatea Poporului Antifascist (sau AFPFL, principala mișcare naționalistă din Birmania), l-a convins pe U Thant să părăsească iubitul său Pantanaw și să se ocupe de publicitate pentru AFPFL. Ulterior, Nu i-a cerut să se ocupe de secția de presă a Departamentului de Informații, unde a avut atât de mult succes, încât în curând a devenit secretar al Ministerului Informațiilor în cadrul noului guvern independent al Birmaniei.
Thant a devenit una dintre figurile cheie ale vieții politice birmane atunci când a devenit ulterior secretar al prim-ministrului, vechiul său prieten U Nu. Thant a fost alter ego-ul lui Nu – fără al cărui concurs rareori a luat o decizie majoră. Unii observatori datează începutul declinului politic ulterior al lui Nu odată cu numirea lui Thant, în 1957, ca reprezentant permanent al Birmaniei la ONU – o mișcare menită să ofere birmanezilor cea mai bună reprezentare posibilă în cadrul organismului internațional.
La 3 noiembrie 1961, Thant a fost numit secretar general interimar al ONU în urma decesului lui Dag Hammarskjöld și a fost confirmat în funcție la 30 noiembrie 1962. La 2 decembrie 1966, a fost ales pentru un al doilea mandat de 5 ani.
În calitate de lider al organizației mondiale, Thant s-a străduit să aducă pacea în Orientul Mijlociu și, deși războiul arabo-israelian din iunie 1967 a avut loc, a reușit în diferite momente să rețină combatanții rivali. El a depus un efort major în 1968 pentru a pune capăt luptelor din Vietnam, iar activitatea sa diplomatică a fost un factor care a condus la oprirea parțială a bombardamentelor din martie de către președintele american Lyndon Johnson și la începerea ulterioară a negocierilor de pace de la Paris.
În decembrie 1971, Kurt Waldheim din Austria a fost ales pentru a-i succeda lui Thant în funcția de secretar general. Thant s-a retras oficial din funcția de secretar general la 1 ianuarie 1972. S-a mutat la Harrison, New York, și a murit în New York la 25 noiembrie 1974.
Lecturi suplimentare
Viața lui U Thant este extrem de bine detaliată în June Bingham, U Thant: The Search for Peace (1966). Lunga sa prietenie cu U Nu și importanța sa în cadrul Birmaniei înainte de a merge la Organizația Națiunilor Unite sunt tratate în Richard Butwell, U Nu of Burma (1963; ed. rev. 2d, 1969). Mai multe informații despre opiniile lui Thant cu privire la relațiile internaționale pot fi obținute din William C. Johnstone, Burma’s Foreign Policy: A Study in Neutralism (1963). Pentru o înțelegere a funcției de secretar general, a se vedea Stephen M. Schwebel, The Secretary-General of the United Nations (1952). □