Tratatul de la Aix-la-Chapelle, (18 octombrie 1748), tratat negociat în mare parte de Marea Britanie și Franța, celelalte puteri urmându-le exemplul, care a pus capăt Războiului de Succesiune Austriacă (1740-1748). Tratatul a fost marcat de restituirea reciprocă a unor cuceriri, inclusiv a fortăreței Louisbourg din Insula Capului Breton, Noua Scoție, către Franța; Madras, în India, către Anglia; și orașele barieră către olandezi. Dreptul moștenitoarei habsburgice Maria Tereza la pământurile austriece a fost garantat, dar Habsburgii au fost serios slăbiți de garanția acordată Prusiei, care nu era parte la tratat, de a cuceri Silezia. Atât Marea Britanie, cât și Franța încercau să câștige prietenia Prusiei, care era acum în mod clar o putere semnificativă, pentru următorul război. Maria Tereza a cedat Spaniei ducatele de Parma, Piacenza și Guastalla din Italia. Tratatul a confirmat dreptul de succesiune al Casei de Hanovra atât în Marea Britanie, cât și în Hanovra. În lupta comercială dintre Anglia și Franța în Indiile de Vest, Africa și India, nu s-a stabilit nimic; astfel, tratatul nu a reprezentat o bază pentru o pace durabilă.
.