Dumnezeu este suveran peste tot pământul și planurile și scopurile Sale supreme vor prevala. Cu toate acestea, de la începutul creației, omului i-a fost dat liberul arbitru și citim în acest verset că: „planurile inimii aparțin omului.”
Responsabilitatea de a face alegeri bune sau chiar decizii proaste, este dată în inima omului, dar acest lucru nu sugerează că Dumnezeu și-a pierdut cumva autoritatea în viața noastră, căci versetul continuă… „dar răspunsul limbii vine de la Domnul.”
Suveranitatea Domnului nu este diminuată din cauza capacității omului, dată de Dumnezeu, de a face alegeri proprii, prin voința sa liberă. Dimpotrivă, voința omului și responsabilitatea umană nu sunt zădărnicite de autoritatea suverană a lui Dumnezeu.
Grația lui Dumnezeu este cea care l-a înzestrat pe om cu o voință de a face alegeri, cu o minte de a gândi bine și cu o inimă de a face planuri. Cu toate acestea, atunci când omul a făcut tot ceea ce este capabil să facă… tot prin harul lui Dumnezeu, Domnul formulează rezultatul final – pentru că, deși planurile inimii aparțin omului (prin harul lui Dumnezeu)… totuși, răspunsul limbii este de la Domnul – (tot prin harul uimitor al lui Dumnezeu.)
Cât de des ne-am format planurile și scopurile noastre, doar pentru a le schimba, la jumătatea drumului. Și totuși, când reflectăm asupra rezultatului, recunoaștem adesea că a fost prin harul lui Dumnezeu care ne-a călăuzit într-o direcție diferită, spre un rezultat mai rodnic.
Mintea unui om își poate plănui calea, dar Domnul, în harul Său, ne călăuzește pașii. Multe planuri se pot ascunde în inima unui om, dar Dumnezeul nostru plin de har ne îndreaptă calea, căci sfatul Domnului va rămâne ferm, pentru totdeauna.
Acest verset nu ne informează că deciziile noastre sunt de mică importanță. El nu reține responsabilitatea omului pentru alegerile pe care le face și nici nu neagă răspunderea omului pentru acțiunile pe care le întreprinde și pentru cuvintele pe care le rostește. Acest verset evidențiază importanța pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, de a ne folosi liberul arbitru dat de Dumnezeu pentru a alege cu înțelepciune… în timp ce căutăm să îndeplinim voia Sa perfectă, în alegerile pe care le facem.
Salmistul ne spune să ne desfătăm în Domnul și El ne va da dorințele inimii noastre… pentru că atunci când inima noastră este îndreptată spre Mântuitorul nostru ceresc, dorința Lui perfectă va deveni planurile perfecte ale ființei noastre interioare.
Când rămânem în El și ne supunem voința noastră conducerii și îndrumării Lui… planurile inimii noastre, se vor alinia cu scopul lui Dumnezeu pentru viața noastră… și răspunsurile pe care le primim de la Domnul, vor deveni desfătarea inimii noastre – până când vom putea spune… Facă-se voia Ta, nu a mea, spre lauda și gloria Ta.
.