Dacă ar fi să treci în revistă întregul meu site, toate intrările, ai vedea de-a lungul timpului o expansiune-contracție, inspirație-expirație-respirație între cea mai profundă permisiune de a te lăsa complet liber cu iertare și compasiune, fără condiții, și un îndemn de a tăia rahatul și de a împinge mai tare – pentru că, la urma urmei, aceasta este viața ta și nu a fost menită să fie trăită de pe scaunele ieftine.
Această postare este un memento: Viața nu este ușoară. (Așa că ia-ți o pauză.)
Poate deveni dificil uneori să îți amintești că a fi un om este un lucru greu. Și dacă raționamentul tău pentru a nu te lăsa puțin în pace este că undeva, alți oameni suferă mai mult, și cine ești tu să te plângi de suferința ta când alții trec prin lucruri mai rele?
Bine, dacă la asta te gândești, atunci aș vrea să te pot înfășura în cea mai caldă și mai apropiată îmbrățișare chiar acum, și să-ți spun că totul va fi bine; că lacrimile pe care le reții sunt valide; că permisiunea de a recunoaște durerea vieții există.
* * *
Este greu să iubești oamenii și, în același timp, să simți că sunt cele mai enervante ființe umane de pe planetă și apoi să te simți ca o persoană rea care ar trebui să fie mai răbdătoare.
Este greu să nu știi cum să te descurci cu banii sau să nu știi de ce nu este niciodată suficient sau de ce nu te poți opri din a vrea-voi-voi-voi mai multe lucruri.
Este greu să fii bolnav, să încerci să te descurci cu asigurarea de sănătate și cu doctorii, sau să nu ai asigurare de sănătate și să nu ai doctori, sau să ai toate resursele din lume și totuși nimeni nu-ți poate spune ce este în neregulă sau să o rezolvi.
Este greu să privești moartea, să privești toți oamenii din lume care fac rău în mod activ altora, care umblă în viață – în viață – în viață, în timp ce persoana pe care ai iubit-o cel mai mult, care nu ar fi făcut rău nici unei muște, nu mai este.
Este greu să simți cum prieteniile se estompează și se risipesc, să ții la cineva și să descoperi că fundația pe care ai construit-o este pe nisip.
Este greu să fii criticat, respins, ignorat, lăsat în urmă, bârfit, lăsat pe dinafară.
Este greu să simți că, indiferent cum arăți sau oricine ai fi, nu vei fi suficient de bun.
Este greu să te împaci cu propriile eșecuri. Este greu să-ți sărbătorești succesele, pe deplin și cu bucurie, într-o cultură care abia așteaptă să treci linia invizibilă a „Ea o are prea bună, așa că acum succesele ei sunt aroganță.”
Este greu să privești cum se desfășoară nedreptățile sociale și să nu știi cum să le repari. Este greu să te confrunți cu propria ta vină că ai fost complice la ele, beneficiar al unor astfel de sisteme sau că te-ai amorțit pentru a evita să le înfrunți.
* * *
Toate aceste lucruri sunt pur și simplu grele. Acesta este simplul adevăr. Viața nu este ușoară.
Există și alte lucruri pe care aș putea să le spun, desigur – să mă ridic pentru a o schimba, să exersez curajul de a trece peste, zece sfaturi pentru o viață mai ușoară.
Dar pentru această zi, pentru acest post, voi oferi doar faptul că este greu, ceea ce este în regulă. O să vă fie bine. Niciunul dintre noi nu este singur; cu toții ne conducem unii pe alții acasă.
.