Potrivit istoricului Emerson Baker, majoritatea celorlalte orașe din New England din acea vreme au păstrat un preot pentru o medie de 22 de ani. Satul Salem, o comunitate din ce în ce mai facționalizată și certăreață, a trecut prin patru miniștri în doar șaisprezece ani. Acești miniștri au fost James Bayley (1672-79), George Burroughs (1680-83), Deodat Lawson (1684-88) și Samuel Parris, care a sosit în 1688-89. Spre deosebire de predecesorii săi, Parris a fost primul ministru care a devenit pe deplin hirotonit și astfel a putut să boteze și să dea împărtășania membrilor congregației. Anterior, aceste privilegii au rămas la biserica din Salem Town. Deși au existat dezacorduri reziduale în cadrul comunității în ceea ce privește numirea lui Parris, acesta a fost hirotonit în mod oficial în 1689, iar sătenii au putut în sfârșit să fie botezați și să primească împărtășania în propria parohie.
În acest moment, existau temeri și tensiuni considerabile în cadrul comunității din Salem Village. Acești indivizi trăiau la graniță, cu o teamă aproape constantă de atacurile nativilor americani și francezi. Ei se temeau de boli, în special de variolă. În plus față de dezacordurile lor cu privire la cine ar trebui să fie ministru, mulți dintre săteni erau implicați în dispute legate de pământ și de familie. Anglia revocase Carta pentru Colonia Massachusetts Bay în 1684 și devenise neclar dacă sătenii aveau dreptul legal la pământurile lor.
Problemele serioase au început în satul Salem la mijlocul lunii ianuarie 1692. În casa parohială a reverendului Parris, fiica sa Betty, în vârstă de 9 ani, și verișoara ei, Abigail Williams, în vârstă de 11 ani, au început să se comporte ciudat. Aveau crize și convulsii, se contorsionau și se răsuceau și scoteau sunete tulburătoare. În urma unei examinări efectuate de medicul local, Dr. William Griggs, s-a pronunțat că acest comportament ciudat era rezultatul unei vrăji. În următoarele nouă luni, isteria s-a răspândit în tot comitatul Essex și s-a soldat cu peste 150 de persoane acuzate de vrăjitorie, 20 de execuții, cinci morți în închisoare și nenumărate vieți schimbate pentru totdeauna până la sfârșit. Cea mai mare teamă a sătenilor a fost confirmată. Diavolul era liber în satul Salem.
În 1752, satul Salem a fost redenumit Danvers, pentru colonistul Danvers Osborn, și a fost încorporat oficial ca oraș Danvers în 1757. Astăzi, Danvers este cel mai bine cunoscut pentru legătura sa cu procesele de vrăjitorie, pentru Spitalul de Stat Danvers, o instituție psihiatrică care a fost deschisă în 1878 și închisă în 1994, și pentru un mare cartier comercial cu Liberty Tree Mall ca piesă centrală. Fiind încă în general un oraș mic și rural, traversat de marile autostrăzi Interstate 95 și US Route 1, Danvers are în prezent o populație de aproximativ 26.000 de locuitori.
.